PEDEAPSA CAPITALA

Azi as vrea sa va spun opinia mea despre pedeapsa capitala.
Pornim de la ideea ca toti suntem OAMENI si va voi da, spre reflectie doua situatii:
1.va sparge un om casa, intra, va ia copilul sau iubita sau mama de git, ii pune pistolul in cap si va zice cu voce de tunet: “da-mi tot ce ai de pret, bijuterii, electronice, bani ca de nu, impusc pe asta!” si va arata cu dispret fiinta voastra draga sugrumata de bratul unui, nu-i asa, om. Tu ii dai tot sperind ca vei salva viata copilului sau mamei tale... Omul nostru le ia, si ca totul sa fie si mai “amuzant”, impusca victima, ride cu hohot de timpit, satisfacut foarte de fapta lui si pleaca. Tu ramii... singur! Foarte singur, doar cu umbra lui Dumnezeu alaturi de tine...
2. un alt om, ca sa se distreze si sa-si arate puterea ia pusca si, plimbindu-se prin padure, vede o caprioara frumoasa, curata si buna. Pune pusca la ochi si trage. Omoara caprioara! O omoara nu de foame, ci pentru placerea de-a fi, nu-i asa, om.
In primul exemplu “omul” ala, de omori un nevinovat, e poate prins si bagat in puscarie, poate, zic. In al doilea caz, “omului” ce ucise un suflet de animal (si n-am zis ca ucise un sarpe sau un crocodil scirbos, am zis o caprioara cu ochii umezi ai inocentei) ii se va ridica o statuie: “cel mai puternic vinator!”
As vrea sa intreb, tu continui sa-l numesti pe criminalul,din primul exemplu, pe bestia aia de distruse viata si sufletul, om? E indeajuns sa ai doar doua miini si doua picioare ca sa te numesti OM? Eu cred ca nu!
Prin urmare, acest om cazu din dreptul de-a fi OM, transformindu-se, el singur, intr-un animal, o bestie. Si, dupa cum vazuram, omul de omoara un animal e numit cu admiratie- vinator!
Iata ca nu suntem cu totii egal OAMENI si ca, prin propria lor dorinta, unii devin fiare. Si le place! Se cred smecheri! Sunt mindri!
Nimeni n-are nici o treaba cu vinatorul care ucide animale, dar devenim foarte umani, deci impresionabili, de bestia, animalul ce fu om, dar isi pierdu aceasta CALITATE ca urmare a actiunilor lui!...
Daca omul ce omoara o caprioara continua, fara probleme, sa fie om, atunci omul care catapeste un animal-om trebuie sa fie considerat- erou!
Acum, daca omul-animal omoara un alt om-animal, dragilor asta-i treaba lor!
In momentul in care omul ucide un nevinovat, devine animal si uciderea acestui animal devine o datorie crestina. De ce? Pentru ca acel om s-a transformat nu numai in animal, ci in demonul insusi si atunci lucrurile stau altfel: tu, crestin, trebuie sa blestemi demonul!
Omul-victima ucis fara mila si fara Dumnezeu sunt martirii poporului roman. OAMENII ucisi la Aiud, Gherla, Sighet, Pitesti si in alte inchisori comuniste. OMUL acesta sunt martirii din Piata Operei din Timisoara, din Bucurestiul lui decembrie 1989, de la Mineriada!
Cine a fost si inca este BESTIA? Va las pe voi sa-mi raspundeti...
PS. Caprioara sunt toate popoarele frumoase si “umilite de istorie,dar inaltate de Dumnezeu” (Dan Puric- “Cine suntem”).

Un vis

Vorbeam ieri cu o prietena ce s-a stabilit in Spania (si nu culege capsuni!) despre romanii plecati de acasa, despre emigratia romaneasca. Spusele ei imi aminti de realitatea Romaniei: “Ela, sa stii ca emigratia de azi nu mai e cea de acum 60-70 de ani! Acum se pleaca fie de foame, fie fug de pirnaie!” Pe scurt, poti tu Ela sa uiti de-a visa ca mai exista vreun Virgil Ierunca, Paul Goma, Mircea Eliade, ca sa-i citez pe cei mai cunoscuti! Oamenii acestia se exilara deoarece in Romania comunista nu-si puteau exprima liber si in siguranta nemuritorul suflet.
Dar eu? Eu de ce am plecat?
Din doua motive: unul e prea intim si nu-l voi dezvalui, dar al doilea... Dragilor, ma saturasem pina la greata de flacaii de acolo, ma scirbeau tupeul lor, nesimtirea lor, apucaturile lor si “viziunea” lor de-as trai viata: cum sa mintim, cum sa furam, cum sa parvenim! Ii priveam si le vedeam sufletul meschin, ticalos, oportunist. Si... si-am plecat. Am ajuns aci. Aci am dat peste niste parveniti complet ignoranti, de un pragmatism care-ti taie orice forma de respect. Oameni civilizati, dar fara suflet, adica descrestinati. Draguti pe dinafara, dar perfect goi pe dinauntru!
Atunci am inteles un adevar care m-a durut, m-a intristat: creatura numita om e peste tot aceeasi, in datele ei majore! Difera doar hainele, limba si comportamentul, ceea ce se vede, dar interior sunt absolut la fel! Scriam mai demult ca parvenitul, snobul a fost creat si s-a raspindit precum gripa peste tot in lume; o fi existat el si inaintea Regelui Soare, el si Curtea lui insa il ridicara la nivel de virtute. Ticalos lucru!
Oamenii de aci n-au nici habar de suflet, caracter (astea nu se vad atita timp cit tu spui “thank you” cu vocea de duminica constant si periodic, fie ca ai motiv, fie ca nu), ei judeca si apreciaza dupa bani: ai casa de sute de mii sau milioane de dolari, ai job de asta tehnic, ei il numesc- science degree-, asadar, ai din astea, esti om de succes, n-ai, ma rog, nu te jignim, dar stai tu frumos la rind!
Pai, cine mai vrea sa fie profesor in America daca avocatul e platit de 3-4 sau 5 ori mai mult, da' ce zic eu avocat(?), asistenta medicala, cu ale ei doua clase de scoala mai mult, dupa scrasnicul lor liceu, o priveste de sus pe biata profesoara. O societate construita gresit!
In Romania, chiar comunista, profesorul era un om respectat, nu mai vorbesc de scriitor si actor (de teatru, ca ala e adevarat!) erau adulati. Aci... umanistii, adica inainte-mergatorii societatii, elita ei- niste paria! Niste aia de cu profesia lor pot servi la restaurant ca waitress, si nu cu prea mare succes...
Carevasazica, nu nimeri eu chiar din lac in put, dar piscina asta nu-i curata! Dar chiar deloc!
Societatea perfecta? O utopie, bineinteles!
Omul frumos? O raritate pe cale de disparitie din lipsa de eficienta!
Va garantez ca Eminescu in America ar fi chiar mai singur decit a fost el in Romania, Petre Tutea, Corneliu Coposu? Aproape caraghiosi (ca si pentru leprele din tara!).
Ce e de facut?
De adaptat 100%, sa ma fereasca Dumnezeu!
De hulit 100%, ar fii nedrept!
Ce e de facut, atunci? Pai, e de facut un vis: sa transformam Romania, care nu adera si nu se adapteaza chiar la orice rahat, pe care altii il numesc, pentru ca pentru ei poate c-o fi, “inghetata de ciocolata”, intr-o tara in care valoarea spirituala,valoarea morala, adica valoarea crestina sa stea in fata, restul “valorilor” in ierarhie normala, ca in Rai!

PS. A nu se indrazni a se visa ca-i poate transforma cineva pe occidentali: astia sunt perfect asa cum sunt! Suficienta si stiinta le sunt cuvinte de ordine – Dumnezeul lor-, iar rutina si tehnologia le salveaza supravietuirea la nivel de zoologie!
Mai bine nici ca sa putea! Si, pe deasupra, ca sa fie totul inca si mai penibil, mai demonic, ei sunt teribil de mindri si de aroganti de neantul, de abisul in care-si tiriie zilele, cit mai multe de s-ar putea, in perfecta armonie cu nimicul. Printre job, taxe, ceva fantezii sexuale pe la serciviu, banca, benzina, aer conditionat, carti despre real murders, neaparat reale ca imaginatia lor nu-i duce mai departe de real, programe TV despre ce face si cum actioneaza politia in cazurile lor tot reale, fireste, vacantele la ocean,on the beach, ca vor sa se departeze cit ce pot de lumea lor (de care sunt insa atit de incintati!), ca sa sada ei acolo pe nisip sau in apa, aproape imbracati, nuzi insa la minte, dar mai ales la suflet, tot ca si la serviciu! Nu toti, asa cum 95% dintre ei...
(in paranteza fie spus, mai gasim si niscai”romani” care se adaptara perfect “societatii de consum”si o rupsera cu Romania si carora tot ce e romanesc fie nu-i intreseaza, fie le pute... nu vorbim despre ei, ca nu merita sa ne pierdem vremea!)

Sa ne intelegem!

Un fost coleg de facultate se intreba ce enerveaza mai mult pe romani? Si ne ruga pe noi sa-i raspundem.
Ce enerveaza pe romani? Pe poporul roman, ca sa fim mai exacti?
Mizeria atotstapinitoare, promiscuitatea ridicata la rang de virtute!
Ce trebuie facut?
sa-l ascultam cu totii pe Dan Puric, dar nu o data, de zece ori;
sa intelegem exact ce vrea OMUL acesta sa zica;
sa-l urmam (in ciuda intereselor personale...)!
Stiti ce-mi zise acum vreo doua saptamini in urma o gaina de asta de-a lui iliescu si compania de sunet si rasunet, adica a oamenilor uriti? O intrebai ca de ce pleaca aia de la Guvern? Cica: “toti pentru unul si unul pentru toti!” Muschetari, intelegeti? Athos, Porthos si Aramis eroi nationali! Muschetari... BOSCHETARI, dragilor, boschetari! Asta-i cuvintul ce exprima adevarul. Adica ei pot fi “uniti in cuget si simtiri” adica nesimtiri, poporul roman -NU! Ei pot sa otraveasca, sa distruga Romania, poporul roman are doar datoria sa-i voteze pentru ca ei sa-si umple buzunarele!
Civilizatia a mers inainte prin Elite! Si cine-s aceste Elite? Pai toti aceea ce Nu-s parveniti, ticalosi, au caracter si se afla pe locul, pozitia sociala, pe care intr-adevar o merita!
Important, dragilor, nu e sa ai bani,ci sa-i meriti! De la Shakespeare incoace intrebarea e “to be or not to be”. Renascentistul n-a zis: to be – just a little bit – or not to be – trash indeed... E radical! Alba sau neagra! Griul e o culoare imposibila chiar si pentru masini (pe vreme de ceata nu se prea vede...)
Gradina Maicii Domnului plina de maracini?! Pai astia nu lasa o floricica sa creasca! Inabusa totul! Maracinii se scot din radacini!!! Vor creste flori, dupa aceea, cu siguranta!

Principiile aristocratice vor putea salva Romania

Citeam, citeva zile in urma, nu mai retin unde si cine scrise, cum ca aristocratia a disparut si ca mai toti suntem de la opinca, chiar profesorul universitar e, daca nu el direct, urmasul unui opincar.
Apai, dragilor, lucrurile cam asa stau, dar... e aci vine acel “dar” pe care neglijindu-l, din exces de smerenie (ha!), vom ramine intr-adevar doar niste cozi de topor!
Hai sa va zic si ei opinia mea (si nu numai a mea) despre aristocratie. Carevasazica, ce e aristocratia, din punct de vedere teoretic:
RESPECT PENTRU VALORI:
respect pentru traditie si istorie,
respect pentru adevar si cinste (cinste si nu corectitudine),
integritate si verticalitate,
moralitate si bun-simt,
noblete (morala si comportamentala),
bune maniere si educatie (de acasa si din scoala),
inteligenta (nu smecheria care poate parea in soi de inteligenta, dar nu e),
sacrificiu de sine; NU a sacrifica pe altul pentru propriul “interes”).
Adica exact ceea ce populatia din Romania nici habar n-are!...
Aristocratia a fost distrusa odata cu Revolutia Franceza si a disparut odata cu Revolutia Socialista. Da, nu mai are cam nimeni singe albastru (ca-l terminara flacaii cu ochii albastri si fruntea de 3 degete), dar PRINCIPIILE ARISTOCRATICE au ramas si vor ramine, pentru unii doar ca vorbe mari si goale, pentru altii criterii de urmat, idealuri in viata, asadar, ele vor ramine atita timp cit Omul va crede si se va cutremura in fata lui Dumnezeu!
Aristocratia are directa legatura cu Hristos, fie ca le place unor, fie ca nu! Esti un adevarat crestin, optezi imediat pentru aristocratie, pentru principiile ei!
Aristocratia este optiunea, idealul, dezideratul Omului Superior! Omul Superior ce sta cu fata doar catre Dumnezeu si e hotarit a nu privi in...jos!
PS. Porcul, se pare, nu poate privi cerul. Gitul lui scurt il opreste fiziologic de-a privi in sus... Imi cer scuze in fata porcului (animal), dar eu ma refer la porcii in doua picioare si fara obraz.

Nu se mai poate rabda

Probabil ca mai toti dintre voi ati citit cartea lui Dan Puric: “Cine suntem”. Va rog totusi sa aveti bunatatea de-a mai “suporta” un citat din ea, absolut necesar celor ce vreau sa va scriu:
“Eu nu pot sa ma duc la biserica, spunea, firesc, un fost tortionar, devenit intre timp un simplu pensionar pasnic. “Nu ma duc pentru ca pe mine nu ma poate ierta Dumnezeu! N-are cum sa ma ierte! Eu omoram zilnic opt sau noua tineri dupa ce ii torturam. Astia..., Coposu, Tutea, sunt nimic pe linga tinerii si personalitatile de valoare pe care le-am omorit. Asa ca Dumnezeu n-are cum sa ma ierte.”(interviu cu tortionarul Tandara).”
Cu cine credeti ca a votat nenorocitul asta?
Asadar, asta-i comunismul! In Timisoara s-a repetat, in alte conditii, acelasi scenariu, in Bucuresti, de asemenea. Mineriada a distrus alti tineri, dupa aceleasi metode!
Unde hoinaresc sufletele miilor, sutelor de mii de OAMENI ucisi in torturi nemaipomenite? Nu striga ele in piepturile voastre? Sufletele acestor sfinti gem in fiece roman frumos: “Vrem dreptate, nu vrem razbunare, vrem justitie!” Le auziti? Sau frica si ciupeala ne-a facut si surzi, ca orbi stam noi asa cam de vreo 55 de ani!?!...
Flacaii astia pragmatici, nemernicii astia oportunisti, criminalii astia parveniti, hotii astia impostori huzuresc de bine, ne dau lectii si ne pun la colt. Ei pe noi! Obraznicia ticaloasa n-are limite! Se tem de procese, de parca ar fi nevoie de proces? Faptele vietii lor sunt ca si adevarul absolut: n-are nevoie de demonstratie!
La Revolutia noastra si lovitura lor de stat aveam 20 de ani. Pe atunci nu stiam de toate crimele ordinare savirsite de copiii lui Scaraosky, dar sufletul meu curat simtea ca ceva e (vorba lui Hamlet) putred in tot ceea ce se intimpla si in tot ce facea alesul lor. Acum numai cine nu vrea, nu vede adevarul! Sau cine are interes sa nu-l vada!...
In decembrie 1989 nu au fost omoriti doar oameni-sfinti, a fost ucis fara mila visul poporului roman! Imi amintesc cum toti strigam si saream de bucurie, bucurie adevarata, cinstita si nespus de frumoasa. Dupa vreo 3 zile visul a inceput sa se destrame si in locul lui ne-am trezit cu un cosmar scirbos prin perversitatea si ipocrizia lui.
In decembrie visam o Romanie ce sta cu fruntea sus alaturi de orice tara civilizata din Europa, visam, imi imaginam... si ce-a devenit Romania? Ultima tara din Europa, chiar tarile bananiere din Africa au un nivel de dezvoltare si de trai mai de doamne ajuta ca al Romaniei!
Suntem pe primul loc in Europa in ceea ce priveste coruptia si hemoragia de bani (bani ce ajung ca prin minune, ei stiu doar cum, in buzunarul flacailor). Si doar locul al doilea la prostitutie...
Astea sunt realizarile echipei lui iliescu! Astea sunt realizarile “omului de bine” si a gastii lui de “, “baroni”, “moguli”, securisti, de ticalosi!
Iar noi? Noi ne tirim pe burta prin sirma ghimpata, iar in momentele de “relaxare” ni se ofera placerea de-a afla de cei 300 de miliardari al Romaniei! Toti extraterestri, imaculati si onesti, foarte mindri de-a fi fost smecheri, adica, pentru nivelul lor, “inteligenti”.
Cit ii vom mai rabda?
Cit de mult inseamna: indeajuns, gata?
Un american, daca il pisti de un deget, scoate pistolul si good – bye. Astia ne-au taiat picioarele si miinile, ne-au scos si dintii si ochiii – multora la propriu- si parca tot nu au facut indeajuns! Parca s-ar mai putea rabda...
E timpul de-a ne stapini vocatia esecului si de-a ne smulgem “din aceasta mare de amar” (Dan Puric). Ca doar asa sufletele sfintilor poporului roman ne vor nu numai calauzi, ceea ce ei tainic si fac, dar ne vor si lumina! Iar spurcata Golgota a neamului romanesc uita pe veci va fi, Romania redevenind Gradina Maicii Domnului, tara “umilita de istorie, dar inaltata de Dumnezeu!”(Dan Puric)
Asa sa ne ajute Dumnezeu! Craciun fericit Romaniei mele!

Omul vechi-omul nou...

Se spune ca umbrele, desi seamana cu intunericul, sunt totusi fiicele luminii. Eu personal nu sunt tocmai de acord cu afirmatia mai sus mentionata.
Lucrurile, faptele si gindurile oamenilor ar trebui, in opinia mea, sa fie doar in doua variante: albe sau negre. Griul, dragii mei, e o nuanta rea chiar si pentru masini: pe vreme de ceata, nu se prea vede!!!...
E, acest gri e, in mod paradoxal sau tocmai de aceea, atotstapinitor in societatea umana din Romania si de aiurea. Sunt, fireste, mai multe nuante sau forme de gri: griul-perla, griul deschis (seamana cu albul, dar nu va pacaliti, nu e alb!), griul-petrol, griul inchis, numit si de sobolan, etc
Daca gindim in plus infinit si minus infinit, griul e undeva pe la zero! Si asta pentru ca, Shakespeare spunea: “to be or not to be” si nu: a fi macar acolo un pic sau a nu fi complet ticalos! A fi om de caracter sau a nu fi om de caracter: to be or not to be! Individul acela care ar fi un pic din amindoua il vom situa in zona gri, adica cam pe la zero!
Si iata ca, privind in juru-ne vedem doar gri!Adica, zero! Trista culoare...
Romanul are o vorba, care vine sa-mi confirme spusele: “nu poti fi si cu slanina in pod si cu porcul in cotet!” Alba sau neagra, totul sau nimic!...Un tip mai frustrat mi-ar sari acum in cap spunindu-mi: “Da' ce draga, tu te crezi alba?”
Dragilor, nimeni nu-i complet alb, plus infinit, imaculat, pur, etc. Povestea e ca, desi nu suntem, ar trebui sa fim. Nimeni nu-i perfect, scopul vietii ar fi si acela de-a dori sa devenim perfecti, adica adevarat crestini!
De ce va spun toate acestea? Pai, pentru ca suntem pe un site care-si propune sa schimbe mentalitatea, pornirile noastre dobindite in anii de comunism si\sau de educatia deficitara data de parintii comunisti, securisti, etc O Miscare ce, as vrea sa cred sau imi place sa cred, intentioneaza s-o rupa cu trecutul comunist si sa se indrepte, incet, dar sigur, catre Musatini, catre traditie, catre Biserica, catre Dumnezeu!
In incercarea noastra, bazata mai mult sau mai putin pe mimetism, apare o problema: dorind a fi, sa zicem, mai buni, devenim parca mai rau...
In Franta si, din acel moment, in toata lumea s-a nascut si s-a extins cel mai incredibil de ridicol exemplar uman: snobul si fratele lui bun- parvenitul.
Regele-Soare sau Ludovic al 14-lea era un barbat extrem de educat, cultivat, de un rafinament si stil, de o eleganta cu totul speciala, se spune. Fiind atit de gratios in maniere, toata Curtea din juru-i incerca sa-l imite. Daca, spre exemple, el ridica degetul cel mic in timp ce bea apa, dintr-un pahar, toata “lumea buna” de la Curte incepea sa faca aceelasi lucru dovedind, nu-i asa, delicatetea si rafinamentul manierelor lor...
Astfel au aparut;” Pretioasele ridicole”, “Impostorul”, etc scrise de Moliere (contemporan Regelui-Soare). Si tot cam pe atunci scrise el, Descartes: “Gindesc, deci exist.”
Moliere isi ridea de imitatorii de doua parale ai Regelui, iat Descartes ii indemna pe pretiosi a gindi, daca au pretentia cum c-ar si exista!
Toate aceste povesti scrise de mine aci au, fireste, un scop: acela de-a le arata unora ca la baza formalismul, pretentiilor de tot felul si dorintei aprige de-a fi in charge trebuie sa se afle, la modul cel mai categoric, valoarea autentica, fiindca altfel nu sunt decit niste fiinte gri, pretioase prin ridicol care pretind cum c-ar si gindi, dar nefacind-o, nu prea exista, urmarind rationamentul lui Descartes!

De la mine la voi

Aud tot mai adesea: Popor de imbecili, Slugi,Marionete,etc
De ce votam intotdeauna rau? De ce raul e atit de atragator, iar binele e plin de suspiciuni...De ce mergem orbeste spre falsa stralucire si trecem fara interes pe linga aurul veritabil?
Mai intii pentru ca aurul acela minunat nu e omul politic (cel putin pina-n prezent) sau daca a aparut pentru o clipa, l-au murdarit intr-atita de rahat gunoaiele astea incit, scirbit si poate infricat, a batut in retragere. Pe altii i-au cumparat ca, vedeti, nu erau chiar veritabili!..
De ce voteaza prost sau rau romanul?
Romanul asta traieste de mai bine de 50 de ani in comunism si sub comunism. Cum ar putea avea el criterii valorice in aceasta imbeznare, in aceasta hazna devenita Romania de dupa Rege? Au sarit mai toti in hazna, intr-un fel sau altul, si si-au pierdut drumul ala bun, adevarat, curat. Voi nu vedeti ca mirosim mai toti a rahat de aproape ca nu ne mai suportam pe noi insine de atita duhoare?!
Romanul TREBUIE SA-SI SCHIMBE MENTALITATEA! Bun! Usor de zis, dar cum se face asta?
Prin MODELE! Prin LITERATURA DE VALOARE!
Tot romanul, daca vrea sa redevina OM si nu sa ramina in cocina, va trebui sa opuna rezistenta fatisa, categorica non-valorii, promiscuitatii, imposturii, ticalosiei, minciunii, gunoiului!
Pai, cum sa faca el, bietul roman, asta cind in jurul lui e DOAR HAZNA?De cine sa se agate, pe cine sa urmeze? De unde invata el sa simta care este valoarea de urmat si care e non-valoarea (cu aere de valoare) de care sa fuga, pe care s-o respinga?
Am crezut in intelectualitatea noastra aproape orbeste si m-a dezamagit la modul categoric, absolut. Au ramas o mina de oameni verticali si integrii – si-mi permit a spune, in frunte cu Dan Puric-, restul cabotini si oportunisti, fricosi si lasi, smecheri sau ticalosi!
Mai avem valori? DA! Mai toate disparute, dar Dumnezeu ne-a dat sansa ca acesti oameni sa fii scris:
CITITI-LE CARTILE!Dar nu o data, de zece ori, pina cind sufletul lor curat si nobil devine al vostru! Pina cind, in momentul in care veti vedea impostura si calomnia, nu ca divertisment sau distractie, nu ca sansa a voastra de asemenea, ci ca pe ceva scirbos si nociv pe care nici sa-l priviti nu veti mai putea, fiindca sufletul si mintea voastra ajunsera intr-o zona atit de ...sus, incit vi se va face sila, la propriu,de acesti nemernici parveniti, ingrozitor de...jos!
Cine o vede sexy pe prostituata de pe centura plina de boli venerice? Tot ca ea ii veti percepe, la modul cel mai categoric, si pe acesti “liberali” securisti, pe acesti comunisti, pe acesti “ziaristi”: prostituata de pe centura- venericii de la TV!
2.Ascultati-l pe Dan Puric, cautindu-i conferintele pe net sau mergeti la ele! Dar nu odata, de zece ori pina va veti umple de, hai sa nu zic vorba mare, de adevarul absolut, acela care nu mai are nevoie de nici o demonstratie!
Vi se pare banal ceea ce v-am scris? V-am dat sfatul pe care si eu l-am primit de la bunicul meu, colonel in armata regala. Si l-am urmat si am ramas deasupra cocinei, n-au reusit sa ma murdareasca. Stiti de ce? Pentru ca N-AM VRUT! Am avut ambitia si mindria de-a nu fi ca ei, dar am avut si ajutorul necesar care m-a salvat! Cine are ureche de auzit, sa auda si cine are suflet ce poate fi innobilat, sa-l urmeze! Restul...

MITUL VESNICII REINTOARCERI

MITUL VESNICII REINTOARCERI
Filosofii, de-a lungul istoriei filosofiei, au elaborat o serie de concepte si sisteme privind dezvoltarea.Unul dintre acestea este si Mitul vesnicii reintoarceri al lui Splengler.
Imaginati-va ca ati porni dintr-un punct si, continuind a merge, dupa o vreme, v-ati intoarce exact in aceelasi punct. Un cerc inchis. Din perspectiva unei asemenea viziuni, nu extista practic nici o dezvoltare, ci doar v-ati iluzionat cum ca ati fi progresat!
Exact acest lucru s-a intimplat in societatea romaneasca de dupa Revolutie. Sigur ca, unii s-au imbogatit, altii au saracit, unii au crezut ca au puterea si controlul, dar ei nu au evoluat! Mentalul si fiinta lor launtrica se intorc necontenit de unde au plecat... Averi facute peste noapte, fara fundamentul (evolutia sufleteasca, spirituala) absolut necesar oricarei constructii. De aci, milionarii de carton! O minte desteapta si un suflet cinstit si curajos, adica aristocrat, si toti acesti “baroni”, “moguli” vor disparea ca si cind n-ar fi fost! De ce? Pentru ca in actiunile si aspiratiile lor ei se intorc doar acolo de unde au plecat...
Pentru a sparge acest cerc vicios trebuie palma sfinta, vorba, dragului meu, Dan Puric. Altminteri, Romania e pierduta, se invirte, ca oaia beata aproape pe loc, pina va cadea lesinata sau moarta!!!
De aceea, n-avem voie sa mai lasam tara si vietiile noastre pe mina celor ce iubesc pe Spengler, ci sa-i dam pe ei pe mina lui “Spengler”, adica sa-i facem pe acesti ametiti, ca sa ma exprim eufemistic, sa redevina ceea ce fusera ei inainte de Revolutie, ca tot iubesc ei atita mitul vesnicii reintoarceri!
PS. Nu stiu ce faceau ei inainte dar, am auzit cum ca Becali schimba valuta. Un boschetar! Acum... stim cu totii! Si probabil ca lucrurile stau cam asa cu mai toti dintre ei!