Un vis

Vorbeam ieri cu o prietena ce s-a stabilit in Spania (si nu culege capsuni!) despre romanii plecati de acasa, despre emigratia romaneasca. Spusele ei imi aminti de realitatea Romaniei: “Ela, sa stii ca emigratia de azi nu mai e cea de acum 60-70 de ani! Acum se pleaca fie de foame, fie fug de pirnaie!” Pe scurt, poti tu Ela sa uiti de-a visa ca mai exista vreun Virgil Ierunca, Paul Goma, Mircea Eliade, ca sa-i citez pe cei mai cunoscuti! Oamenii acestia se exilara deoarece in Romania comunista nu-si puteau exprima liber si in siguranta nemuritorul suflet.
Dar eu? Eu de ce am plecat?
Din doua motive: unul e prea intim si nu-l voi dezvalui, dar al doilea... Dragilor, ma saturasem pina la greata de flacaii de acolo, ma scirbeau tupeul lor, nesimtirea lor, apucaturile lor si “viziunea” lor de-as trai viata: cum sa mintim, cum sa furam, cum sa parvenim! Ii priveam si le vedeam sufletul meschin, ticalos, oportunist. Si... si-am plecat. Am ajuns aci. Aci am dat peste niste parveniti complet ignoranti, de un pragmatism care-ti taie orice forma de respect. Oameni civilizati, dar fara suflet, adica descrestinati. Draguti pe dinafara, dar perfect goi pe dinauntru!
Atunci am inteles un adevar care m-a durut, m-a intristat: creatura numita om e peste tot aceeasi, in datele ei majore! Difera doar hainele, limba si comportamentul, ceea ce se vede, dar interior sunt absolut la fel! Scriam mai demult ca parvenitul, snobul a fost creat si s-a raspindit precum gripa peste tot in lume; o fi existat el si inaintea Regelui Soare, el si Curtea lui insa il ridicara la nivel de virtute. Ticalos lucru!
Oamenii de aci n-au nici habar de suflet, caracter (astea nu se vad atita timp cit tu spui “thank you” cu vocea de duminica constant si periodic, fie ca ai motiv, fie ca nu), ei judeca si apreciaza dupa bani: ai casa de sute de mii sau milioane de dolari, ai job de asta tehnic, ei il numesc- science degree-, asadar, ai din astea, esti om de succes, n-ai, ma rog, nu te jignim, dar stai tu frumos la rind!
Pai, cine mai vrea sa fie profesor in America daca avocatul e platit de 3-4 sau 5 ori mai mult, da' ce zic eu avocat(?), asistenta medicala, cu ale ei doua clase de scoala mai mult, dupa scrasnicul lor liceu, o priveste de sus pe biata profesoara. O societate construita gresit!
In Romania, chiar comunista, profesorul era un om respectat, nu mai vorbesc de scriitor si actor (de teatru, ca ala e adevarat!) erau adulati. Aci... umanistii, adica inainte-mergatorii societatii, elita ei- niste paria! Niste aia de cu profesia lor pot servi la restaurant ca waitress, si nu cu prea mare succes...
Carevasazica, nu nimeri eu chiar din lac in put, dar piscina asta nu-i curata! Dar chiar deloc!
Societatea perfecta? O utopie, bineinteles!
Omul frumos? O raritate pe cale de disparitie din lipsa de eficienta!
Va garantez ca Eminescu in America ar fi chiar mai singur decit a fost el in Romania, Petre Tutea, Corneliu Coposu? Aproape caraghiosi (ca si pentru leprele din tara!).
Ce e de facut?
De adaptat 100%, sa ma fereasca Dumnezeu!
De hulit 100%, ar fii nedrept!
Ce e de facut, atunci? Pai, e de facut un vis: sa transformam Romania, care nu adera si nu se adapteaza chiar la orice rahat, pe care altii il numesc, pentru ca pentru ei poate c-o fi, “inghetata de ciocolata”, intr-o tara in care valoarea spirituala,valoarea morala, adica valoarea crestina sa stea in fata, restul “valorilor” in ierarhie normala, ca in Rai!

PS. A nu se indrazni a se visa ca-i poate transforma cineva pe occidentali: astia sunt perfect asa cum sunt! Suficienta si stiinta le sunt cuvinte de ordine – Dumnezeul lor-, iar rutina si tehnologia le salveaza supravietuirea la nivel de zoologie!
Mai bine nici ca sa putea! Si, pe deasupra, ca sa fie totul inca si mai penibil, mai demonic, ei sunt teribil de mindri si de aroganti de neantul, de abisul in care-si tiriie zilele, cit mai multe de s-ar putea, in perfecta armonie cu nimicul. Printre job, taxe, ceva fantezii sexuale pe la serciviu, banca, benzina, aer conditionat, carti despre real murders, neaparat reale ca imaginatia lor nu-i duce mai departe de real, programe TV despre ce face si cum actioneaza politia in cazurile lor tot reale, fireste, vacantele la ocean,on the beach, ca vor sa se departeze cit ce pot de lumea lor (de care sunt insa atit de incintati!), ca sa sada ei acolo pe nisip sau in apa, aproape imbracati, nuzi insa la minte, dar mai ales la suflet, tot ca si la serviciu! Nu toti, asa cum 95% dintre ei...
(in paranteza fie spus, mai gasim si niscai”romani” care se adaptara perfect “societatii de consum”si o rupsera cu Romania si carora tot ce e romanesc fie nu-i intreseaza, fie le pute... nu vorbim despre ei, ca nu merita sa ne pierdem vremea!)