Crocodilul - animalul de serviciu

Citi ieri niste insemnari despre Nae Ionescu: elementul care-l diferentiaza pe om de animal este constiinta.
Opozitia dintre materie si constiinta a fost indelung comentata de mai toti filosofii. Cei materialisti sustinind suprematia materiei, filosofii idealisti (ca sa-i cuprind generic) facind apologia spiritului sau a constiintei. Definitii ale constiintei sunt numeroase, dar toate se sprijina pe spirit.
Ce este spiritul? Poate ca este suflet sau duh sau...
Haideti sa simplificam (iar pe cei ce stiu despre ce vorbesc ii rog sa ma ierte) si sa spunem: spirit egal suflet egal constiinta.
Se ridica intrebarea: oare animalele nu au suflet? Eu cred ca au! Si atunci, cum ar putea face ea, constiinta, diferenta dintre animal si om?
Pentru ca dragilor, constiinta nu e doar suflet, este sufletul ajuns la starea de gratie in care atinge absolutul, adica Divinitatea!
Daca-l vom parafraza pe Nae Ionescu, vom zice ca, desi toate creaturile lui Dumnezeu au suflet, Omul este insa singurul care are constiinta. Constiinta este, prin urmare, superioara sufletului, desi se trage din el!...

Si acum ajung unde am dorit: criminalul in serie are constiinta? Raspuns: nu! Are suflet, dar nu si constiinta, adica nu e OM, e animal!
Tortionarul are suflet? Da. Are el constiinta? Nu!
Pisica omoara iepurasul nu de foame, ci din "placerea"instinctiva de-a omori (il ucide si nici nu-l atinge ca sa-l manince, stiu din propria-mi experienta). Are ea, pisicuta, suflet? Are. (Si numai cei ce nu au animalute in casa ar putea sa ma contrazica)! Are ea constiinta? Pai nu, ca strig la pisica: "De ce l-ai omorit?", iar ea ma priveste: "Ce-ai soro cu mine, ce-am facut?" Pisica mea imi aduce mincare si eu nu stiu sa apreciez serviciul ei...
Tortionarul isi face job-ul lui, iar noi il numim criminal!... El nu e nimic altceva decit animalul de serviciu al unui anumit sistem social sau ideologic!
Dan Puric ii numeste pe flacai si pe toti ca ei - subspeci. El, OMUL nostru generos! Nici vorba de subspecie! Astia sunt chiar mai putin decit animalul!...

In concluzie: OMUL, creatia lui Dumnezeu, inzestrat cu putere creatoare, prin suflet ajunge sa-l intuiasca pe Dumnezeu si intuindu-l ajunge sa-l cunoasca, iar cunoscindu-l, sufletul lui devine constiinta.
Creatura maimutei (cu coarne) are suflet, ca la origine fu creat de Dumnezeu, de asemenea, dar pe drumul vietii lui si-a renegat Tatal cel adevarat si se transforma in maimuta cu suflet, dar necunoscindu-si si renegindu-si Tatal a ramas in regnul animal! El nu a vrut sa evolueze, el n-a vrut sa aiba constiinta (ca Omul), fiindu-i indeajuns doar sufletul. Drumul pina la dobindirea constiintei el nu-l parcurge pentru ca pentru el maimuta lui Darwin e mai mult decit el poate spera, decit poate el dori! Atita doar vrea: pozitia de animal! De la subnivelul lui, noi toti nu suntem altceva decit niste animale, tot ca el, si cum tigrul n-are nici o mustratre de constiinta omorind frumoasa, dulcea si nevinovata caprioara, nici animalul-om n-are nici o treaba daca ucide in bataie, in torturi cumplite un OM. Pentru el Omul nu e persoana, ci un alt animal-om IDENTIC SI EGAL cu el!

"Cucoana, eu nu sunt om, eu sunt Petrica al Valericai..."
Petre Tutea nu era animalul-om plin de drepturi, dar fara constiinta, adica fara Dumnezeu, ci o CONSTIINTA, adica o persoana a lui Dumnezeu!

P.S. Cine se cutremura de dorinta de-a studia si salva crocodilul? Discover, Animal Planet (le pusei special in engleza ca sa intelegeti mai bine ce voi pentru a va spune...) Pe ei ii intreseaza crocodilul!(Dan Puric). Adica cel mai scirbos si pervers animal: sta asa sub apa, fara sa-l vezi si cind caprioara sau un copil vine sa IA APA -element vital - el iese brusc si inghite, fiara spurcata, strobindu-l pe inocent in coltii lui ticalosi!
Daca spunem: crocodil egal comunist, securist, tortionar, nemernic, vom avea imaginea clara a realitatii!
Si cine e ingrijorat foarte de viata crocodilului? As fii putut pune posturile alea TV si in franceza, rusa, ba chiar si in romana...

Sa luam aminte: n-avem dreptul sa ne induiosam de crocodil (chiar cu lacrimi in ochii lui de bestie), ca el nu s-a induiosat, nu se induioseaza si niciodata n-o va face!!!

Faptele bunicilor - pedeapsa nepotilor

Probabil ca niciodata n-am sa pun in scena "Romeo si Julieta" si asta pentru ca piesa cu pricina nu ma inspira, dar sa presupunem ca as pune-o... Pornind de la ideea ca teatrul este oglinda societatii, la scena balconului, Romeo n-ar avea sens si motiv sa se catere pe zid in balconul Julietei; as pune-o pe Julieta sa se coboare pina la Romeo si ar face sex, sau cum vreti sa-l numiti, acolo jos in brusturii gradinii, precum ciinii...
In obsesia lor absurda de-a fi emancipate, de-a fi ele cele care "vineaza", fata zilelor noastre se afla in cea mai penibila ipostaza a fiintei ei: aceea de victima care-si alege singura vinatorul.
Sa ne inchipuim cum un tigru frumos si lenes ar sta culcat cum numai felinele stiu s-o faca, iar caprioara s-ar duce de bunavoie, punindu-si gitul drept in gura fiarei, mindra peste masura de curajul ei... Tigrul ar privi-o spunindu-si parca: "uite-te la ea cit e de proasta!", in timp ce biata timpa s-ar fali cu stupiditatea ei: "priviti-ma cit de puternica si fara complexe sunt!" Tigrul o maninca, fireste, iar din ramasitele ei se va satura hiena...
Eu, sigur ca, vorbesc de caprioara cea inocenta... Si fiece fata fu macar o data o caprita, ca dupa ce tigrul sau hiena sau amindoua au tavalit-o binisor, biata caprioara se transforma in...in nimic!
Problema tineretului de azi este ca ei vor sa se maturizeze, sa devina adulti si sa fie independenti inainte de-a fi pregatiti efectiv pentru asta. Ei vor sa zboare mai inainte de-a le creste aripi. Unii n-au de ales, altii au de ales si aleg "libertatea". Ei, zburind foarte aproape de pamint, se lovesc napraznic de toate relele; se zbat in libertatea lor (care in cazul lor se numeste doar singuratate)ca intr-un carusel care or ii va ucide, or ii va mutila sufleteste. Pentru ca, cind nu e nimeni sa te sustina si sa te protejeze cu dragoste si intelegere, incepi sa accepti compromisul, iar compromisul, dragilor, e inceputul sfirsitului...
Asa se explica de ce o multime de femei par cu cel putin 10 ani mai batrine decit sunt si de ce o serie intreaga de barbati isi parasesc sotiile urmind calea unor ratacite...
Eu nu vorbesc din propria experienta, fiindca eu am avut noroc, dar cunosc numeroase cazuri de anormalitati de felul acesta.
De ce barbatii le prefera pe "fetite"? Fiindca responsabilitatea lor e egala cu zero. Cind vine ea copila si se ofera, se da inainte ca el sa-i ceara sau sa-si doreasca cu adevarat, raspunderea lui in raport cu "fetita" este nula. Ceva de genul: "o mai, ce o mai si apoi plec acasa!"
De ce a optat ea, femeia, pentru o asemenea "egalitate", mi-e greu sa inteleg?!
Eu nu-s adepta casatoriei, eu cred sincer ca o femeie trebuie sa fie pe picioarele ei si ca fericirea se gaseste in tine si nu trebuie sa fie neaparat in corelatie cu un "el" sau cu o "ea".
Va amintiti, voi ce-l citirati pe Dan Puric?
- "Pentru cine pictezi?
- Pentru oameni...
- Dar oamenii te vor dezamagi! Eu pictez pentru Dumnezeu!"
Asta nu inseamna ca sunt impotriva casatoriei sau a iubirii. Dar ce fel de iubire e aceea care te obliga sa faci atitea compromisuri?!
Va imaginati daca eu m-as fi maritat cu un batrin bogat? Cred ca mi-as fi pierdut mintile de durerea sufletului meu. Banii obtinuti, confortul material cistigat printr-un asemenea neant, m-ar fi distrus interior. Or fi si cazuri de iubire printre perechile astea penibile, dar ele sunt doar exceptia care, nu-i asa, intareste regula.
In realitate, ca sa ma intorc la ideea de calau-victima de la inceput, cauza pentru care fetele astea si-au pus partea moale la dispozitia lui cui da mai mult sau chiar pe gratis, prin urmare, cauza sta intr-un urias complex de inferioritate cu care aceasta tinerime s-a nascut. Parintii si bunicii lor le-au transmis genetic acestor copii toate frustrarile si compromisurile lor, iar ei le traiesc ca pedeapsa.
Caderea aceasta in abis a copiilor timpului nostru (a unora, fireste) este rezultatul categoric al faptelor "alor batrini". Ei au stat, au fost obligati sa stea in genunchi si sa fie umiliti, progeniturile lor accepta benevol si cu entuziasm batjocorirea!...
Lasitatea, frica, neputinta, rautatea, cruzimea, ticalosia bunicilor o platesc azi nepotii sau stranepotii lor! Si culmea, complet inconstient, cu "mindrie" si totala lipsa de respect fata de ei insisi.
Am auzit mai demult o gaina de asta de se da doamna: "Principiul meu e ca n-am principii!" Si era toata doar o fala, nefericita de ea!