Totul sau nimic

Scrisei acum vreo 3-4 zile in urma un mic comentariu cu privire la “jumatatea de om” pe care o “denunta: Dan Puric, opinie cu care-s perfect de acord. Primi raspuns cum ca, n-are importanta numele, el nu s-ar scoate din categoria lui “jumatate de om”. Si atunci am inteles un lucru tulburator: modestia ca presupusa calitate personala a unui om!
Hai sa vedem cum stau lucrurile: cu totii gresim in viata, cu totii facem porcarii, mai mari sau mai mici, nimeni nu-i perfect, iar viata ne poate pune in fata obstacole sau situatii pe care fiecare le trecem cum ne taie capul, dar si caracterul!
Am facut eu greseli in viata? Da! Le-am corectat cit ce-am putut de repede? Da! Am invatat eu din greseli? Da! Le-am repetat? NU! Despre asta-i vorba! Greselile mele au fost mai mult intimplari ale fiintei mele si nu momente de referinta. Si mai ales, ele nu au produs urmari radicale in viata sau caracterul meu!
Hai sa luam un exemplu, poate dur: o femeie, 10 ani prostituata; dupa cei 10 ani vine si spune: am gresit, imi pare rau, eu nu sunt asa, vreau sa devin decenta!”
Dragilor, cine are dreptul s-o condamne, s-o acuze? Nimeni!
“Cine e fara de pacat sa ridice primul piatra!” se aude din cer glasul Lui, inca...
Deci, nimeni n-o acuza si cu totii incercam s-o intelegem si s-o ajutam, pe cit putem.
Problema care se pune este insa alta: OK, nu te loveste nimeni cu bolovanul, dar nici doi bani nu da nimeni pe tine! Sau asa ar trebui sa fie... Vorbim de 10 ani. E, o greseala care dureaza 10 ani inceateaza sa mai fie o greseala si devine reflectia clara a caracterului tau!
Poate nutri cineva admiratie sau respect pentru ea? Nu! Pentru ca, dragilor, nimeni nu te respecta doar pentru simplul motiv ca esti in viata. Ca sa fii respectat trebuie sa mai si meriti! Si aci e punctul cel mai vulnerabil al discutiei. Ei vor nu numai sa nu-i judecam, ceea ce-i corect, dar au si obraznicia de-a pretinde respectul nostru, de asemenea!
Vom auzi foarte curind, daca n-am auzit deja, pe multi strigind batindu-se cu pumnul in piept: sunt anticomunist, n-am fost cu ei niciodata, ci doar, asa, stiti voi, ca sa supravietuiesc, m-am dat un pic cu ei, dar in sufletul meu am fost anticomunist convins!”
Si sa presupunem ca e si cinstita pramatia. Dragilor, bun e sufletul, dar nici faptele vietii nu-s chiar de lepadat! Ca daca Isus pe pamint ar fi fost o hahalera de om, putea avea el cel mai curat suflet si sa faca cele mai impresionante minuni, ca faptele, vorba aluia, “vorbeste” pina la urma. Or el a facut supremul sacrificiu si fapta asta sta chiar inaintea minunilor lui.
Sigur, vom auzi: “viata e mai complicata, de multe ori trebuie sa te faci frate cu ala, ca sa treci puntea...”
Iar eu ii voi raspunde: da, viata e destul de complicata, dar si tu esti un nemernic fara de pereche!
Si acu, sa ne intoarcem la presupusa modestie care, pentru multi, cred ei, ca da bine. Dragilor, da foarte prost!
Gheorghe Dinica, un actor urias, a fost intrebat odata ce este talentul? Era intr-un restaurant ticsit de actori, iar el, ridicindu-se de pe scaun, a raspuns tare si raspicat: “Talentul e ceva ce eu am si nimeni de aci n-are!” A fost el corect? A cam fost destul de corect, fie vorba intre noi, dar nu despre corectitudine e vorba, ci despre respectul propriei valori!
Imi amintesc, a fost un film, pe vremea de demult in Romania, despre viata lui Wagner: striga el Wagner in film plin de mindrie: “I am Wagner! I am Wagner!” Adica, sunt cel mai bun si cam e...
Cu alte cuvinte: acolo unde valoarea e evidenta, iar caracterul, cinstea si moralitatea sunt fara de tagada, modestia nu-si are sens si nici loc!
In cazul prostituatei noastre cu 10 ani experienta, a securistului devenit om de onoare si a futelnitelor ce se viseaza doamne stilate, modestia e doar o pierdere de vreme, fiindca, fie ca sunt “modesti”, fie ca nu, ei tot de proasta calitate ramin si-i trecem frumos la categoria “jumatate de om”, pe de-a-ntregul maimuta!
Aceasta reconciliere ce se incearca a se face, eu n-o pot accepta si nici tolera. De ce? Pentru ca: “nu-mi pun semnatura alaturi de a ta, chiar daca ar trebui sa spun ca nu exista Dumnezeu”, zise el Steinhardt si el a stiu ce spune, fiindca a inteles pericolul unei asemenea ticalosii!

COPIII MAIMUTEI

Dragilor, avusei luna asta un accident de circulatie si fui sunata la telefon de o tanti de la compania de asigurari. Va rog, faceti-mi placerea si citit conversatia mea cu aceasta femeie:
- Unde a avut loc accidentul? puse ea prima ei intrebare.
- Pe Dahlonega HWY (o autostrada mai mica), mergeam spre nord si...
- Nu, eu am sa pun intrebarile si tu te rog sa raspunzi, ca sa nu spui de doua ori aceelasi lucru. OK?
- OK.
- Si care a fost culoarea semaforului?
- Nu stiu, CA N-AM AJUNS PINA ACOLO...
- Nu stii?
- Nu...
- Era vreun semn de prioritate stinga (asta pe romaneste, ca in engleza ea ma intreba de semnul cu sageata care indica cedeaza trecerea la stinga)?
- Nu stiu... poate o fi fost... era o sageata desenata pe strada, pe linia mediana...
- Nu, eu vorbesc de cedeaza trecerea la stinga.
- Pai, nu...

Linia mediana, adica banda unde tot dobitocul asteapta sa treaca TOATE MASINILE ca sa faca si el stinga,dupa dorinta. Dobitocul meu n-a asteptat si a virat stinga exact in fata masinii mele aflata la o disistanta de maximum 10 metri de el.
Am pus dragilor o frina de mi-a intrat cafeaua sub bord. Mai mult l-am impins decit l-am izbit, dar tot i-am facut praf roata din dreapta fata si ceva din motor. I-au ridicat masina cu macaraua sau cum s-o numi chestia aia. A mea a avut farul drept spart si fu otira indoita in fata dreapta, de asemenea, dar era functionabila. Sa revin:

- Cit de repede au ajuns martorii? continua ea intrebarile ca in Caragiale
Eu, crezind ca pentru ea martori poate fi si politia, ii raspunsei:
- Politia a ajuns in 10-15 minute.
- Nu, martorii ce-au spus?
- Care martori? Am facut o pauza gindind: asta stie de existenta martorilor si eu nu...Pe urma mi-am dat seama despre ce e vorba...
- N-au fost martori!
OK, si dialogul nostru dura la nesfirsit, exact ca in Caragiale, daca John, sotul meu, n-ar fi intervenit sa puna capat ridicolului. I-a explicat totul in 2 minute, dar fara sa raspunda intrebarilor ei, ci facind, ceea ce ar fi trebuit ea sa ma lase pe mine sa fac: sa spun ce s-a intimplat...

Acum, eu sper ca voi ati inteles ca accidentul Nu a avut loc intr-o intersectie!

Dragilor, astia sunt robotii americani, efemeridele noastre, copiii maimutei. Ei nu asculta pe celalalt pentru ca sunt prea-ocupati cu rutina lor, cu tembelismul lor. Scriu dinainte intrebarile, ca sa nu le uite, si scopul lor e sa-si termine lista
interogarilor. Intrebari fixe, standard, cu sau fara nici o legatura cu situatia in cauza. Sunt atit de limitati incit nu pot urmari ce spune alta persoana si sa puna si intrebarile cuvenite. Nu sunt instare nici macar sa le scrie intr-o forma clara, corecta. Adica: "a avut loc accidentul intr-o intersectie?" Si daca nu, uita de urmatoarele 2 intrebari pe care mintea ta stupida de maimuta le-a scris: povestea cu semaforul si cedeaza trecerea, ca pe drum drept nu-s de-astea... Si: "au fost martori? si nu ce-au zis martorii?
E, femeia asta vine acasa cam cu 2000-2500 de dolari in fiece luna... merita ea acesti bani? Un profesor are cam acelasi salariu...Da, dar ea lucreaza in inteligenta lume a afaceri, iar bietul profesor...ca indefinitiv, Shakespeare nu face bani, dar masina si casa trebuie sa-le asiguri ca altfel nu le poti avea...
Dragilor, femeii asteia, si ca ea toate si toti, puteam sa-i spun ca accidentul s-a petrecut in padure, ca ea tot m-ar fi intrebat de culoarea stopului, de semne de circulatie si... ar fi continuat intrebarile ei scrise cu multa grija inainte de-a stii ce s-a intimplat!... Si ne mai miram ca lumea merge cu susul in jos si ca astia se vor egali, cu drepturi si despagubiri, ca sunt si ei niste imbecili, pe care un sistem stupid si mediocru ii promoveaza...

TRUDA LUI SISIF

"Noi percepem divinul din afara cu divinul din noi"Plotin - Dan Puric.
Noi percepem frumosul si binele din afara in directa relatie cu frumosul si binele ce salasuieste in noi. Si invers.
Asa se explica de ce sunt oameni ce traiesc in promiscuitate, intr-o mizerie existentiala coplesitoare, si nu par a fi deranjati de ea. Uritul din launtrul lor este in deplina concordanta cu uritul si raul din afara. Se potrivesc perfect! Lor le plac manelele, fetitele cu nurii la vederea celorlalti; oportumismul si ipocrizia nu par a-i descumpani; prostul gust, proasta crestere se afla in propriul teritoriu.
Mai sunt si unii, putin, din ce in ce mai putini, pe care toata ticalosia asta ii doare si asta pentru ca frumosul din ei reactioneaza la uritul din afara, se resping, iar aceasta respingere provoaca aproape durere.
Acest Om lovit constant de urit, perversitate, de parvenitism, de minciuna, de pragmatism este victima timpului pe care-l traim cu totii. Societatea in care vietuim azi este mediul ideal pentru tot mediocrul, lepra, impostorul, nemernicul. Este o societate ce se uriteste, ce se degradeaza moral si valoric in fiece zi in numele unei corectii politice, in numele unei ipocrizi egala cu lozinca Revolutiei Franceze. Acum sloganul s-a schimbat un pic, insa falsitatea mesajului a ramas intacta. Acum se striga: drepturile omului, corectii politice! Egalitatea e constant prezenta ca sa ne niveleze pe toti...
Valoarea e strivita la "inaltimea" nonvalorii si din aceasta infundatura nimeni nu mai cistiga, insa cu totii pierdem: pierdem orice urma de sistem valoric, de repere, de exemple de urmat, de busola! Suntem obligati sa declaram, ba chiar mai mult, sa si credem ca un chimpanzeu e om si deci egal cu persoana numita om. Darwin cistiga halucinant, iar Omul-Creator, copil al lui Dumnezeu, se simte din ce in ce mai singur, mai strain de lumea creata de Tatal lui!
Unii au gasit capacitatea de-a accepta aceasta evolutie in derizoriu la care suntem condamnati, probabil pentru ca acest derizoriu se afla deja in ei,dar intr-o forma mai "soft", altii se insingureaza pe zi ce trece, iar lupta lor launtrica e pe atit de mare, pe cit de trista! Razboiul purtat de Omul Frumos azi este de o duritate si de un neant absolut! Batalia zilnica, pe care Omul creat de Dumnezeu trebuie s-o dea cu lumea creata de maimuta, e similara cu truda lui Sisif... Mesterul Manole si-a ingropat de vie iubirea in numele creatiei; astia ne obliga sa ne ingropam sufletul si mintea in numele unei minciuni. Aceasta-i evolutia in derizoriu la care suntem partaj azi si care va avea drept consecinta transformarea Omului in maimuta, dar o maimuta tehnologizata, robotizata, cunoascatoare de computer si de a conduce masini si utilaje, dar complet necunoscatoare de adevaratul Dumnezeu, de arta, de cultura, de valoare, adica in deplina necunoastere a Omului creat de Dumnezeu!
Daca ar trebui sa-l acceptam pe Darwin, am spune ca cercul incepe sa se inchida: am plecat de la maimuta, furam pentru o vreme Socrate, ca sa ne intoarcem, plin de belicoasa mindrie, din nou la maimuta-mama!

Dar cine ar putea crede insa ca maimuta, din care Darwin si toti ateistii si oamenii uriti se trag, ar fi putut deveni vreodata Socrate?!
Socrate, dragilor, nu poate fi progenitura chimpanzeului, el si toti Oamenii Frumosi au fost, sunt si vor fi creatia deplina a lui Dumnezeu!
Diferenta dintre Omul Frumos si omul urit consta intr-un singur aspect: nu apartin aceluiasi Tata! Ei nu sunt rude, n-au nimic in comun decit conceptul de "om", care e o abstractiune ce nu exista concret in lumea materiala!...
Cu bucurie va anunt ca omul urit nu este egal Omului Frumos, oricit s-ar stradui acesta sa ne imbrobodeasca, sa ne faca sa credem acesata imensa, dulce iluzie in care omul urit isi petrece viata!

COPIII LUI DUMNEZEU

Biblia ne invata ca suntem creati dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Nimeni nu l-a vazut pe Dumnezeu -Tatal -Creatorul ca sa putem fi complet siguri ca am arata fizic ca El. Tot Biblia ne mai spune ca la inceput a fost cuvintul – logosul si logosul era Dumnezeu; El a vazut ca e intuneric si a ZIS sa se faca lumina! Si lumina se facu! Atentie: a zis! Prin urmare, cuvintul este creator. Cuvintul are putere de creatie!
Don Quijote le zicea efemeridelor din han ca sunt contese si conti, iar hanul nu e han, ci castel, iar hanul Castel deveni...
Supremul Creator a creat, prin cuvint, lumea si pe om “dupa chipul si asemanarea” puterii Lui creatoare. Ce intelegem prin asta? Ne asemanam Tatalui in ceea ce priveste capacitatea noastra de-a crea. Toti, absolut toti, avem aceasta abilitate sau ar trebui s-o avem!...
Puterea noastra de-a crea ne dezmargineste si ne diferentiaza de imperiul necesitatii, de lumea animala. Doar Omul, facut dupa chipul lui Dumnezeu, poate crea. Animalul Nu! Arta – cultura, in general – este acea minune care-l delimiteaza pe om, pentru totdeauna, de animal!
Existenta zilnica a omului se desfasoara in imperiul necesitatii, deci doar in plan animalic: muncim ca sa mincam (si tigrul “munceste” ca sa manince), folosim obiecte (create de altii...), dorim cam tot ceea ce-si doresc si animalele..., avem ambitii (pe care le intilnim si in regnul animal: dorinta de putere, teritoriu, virilitate...) si lista necesitatilor noastre se limiteaza doar la acest nivel. Ca si lista aspiratiilor noastre!...
Probabil ca Darwin avea dreptate, referindu-se la acest om, ca fiind urmasul maimutei!...
Michelangelo, dragilor, nu e insa progenitura maimutii! Si nici Mozart! Ei, si toti marii sau mai micii creatori, sunt copiii lui Dumnezeu Pentru ca DOAR ei si-au exercitat “chipul si asemanarea Tatalui in ei: puterea de creatie!
Restul? Efemeridele noastre pragmatice, materialiste, inculte, stupide si ridicol de limitate! Visele lor, aspiratiile lor ajung nu mai sus de “genunchiul broastei”, iar asemanarea lor cu maimuta este evidenta!
Am auzit voci (nu glasuri, ca doar Omul – copilul lui Dumnezeu- pot glasui, efemeridele au voci, precum oile, behaie!) am auzit voci ce behaiau cum ca n-ar mai trebui sa se plateasca taxa pentru arta!

Cu totii stim ca Van Gogh a vindut un singur tablou in toata viata lui si ca daca Theo, fratele lui, nu l-ar fii ajutat cu bani, acum nimeni n-ar fii auzit de Van Gogh (cit costa un tablou CREAT de el, n-au efemeridele, de imping hirti pe la birouri, bani nici sa cumpere un colt din nici un tablou al aceluia care n-a avut bani din creatia lui niciodata in viata!) Mozart, dupa moartea tatalui lui s-a transformat intr-o epava. Da, insa cit timp Leopold a trait, Mozart a CREAT cea mai senina si mai incintatoare muzica, pe care, cu siguranta, Dumnezeu o asculta in Rai. Si as putea continua cu exemplele.
Ce voi pentru a va spune: Copilul acesta a lui Dumnezeu – Omul acesta frumos – e o floare gingasa; ea trebuie ocrotita si ajutata sa infloreasca, ca sa ne bucure, sa ne fericeasca, sa ne imbogateasca sufletul si mintea cu Valoarea ei!
Altfel o ceata groasa si cenusie se va asterne peste Pamint!...

PS. Dragute efemeride, copiii maimutei, voi ce traiti NUMAI in perimetrul necesitatii, datoria voastra e de-a sustine material pe cei mai buni dintre noi, pe copiii lui Dumnezeu, fiindca aceasta e singura voastra rasplata reala si aci pe pamint si mai ales dupa viata voastra efemerica. In felul acesta va veti da si voi un sens existentei voastre inutile!
Daca vrei sa vi se ierte promiscuitatea si mediocritatea sufletului vostru (ca si a vietii voastre), atita lucru trebuie sa faceti: sa dati din pretiosii vostri bani Artei, Culturii. Iar pentru generozitatea voastra, poate ca veti avea un loc mai bun, decit ati merita, in viata de dupa moarte!

“Pe om l-a facut Dumnezeu, dar sunt citiva din maimuta...” Dan Puric