Despre mine

Fotografia mea
"CIVILIZATIA A MERS INAINTE PRIN ELITE!" “De smecheri si canalii distantarea se realizeaza prin nepasare si refuzul de a-i intilni pe terenul lor.”N. Steinhardt

duminică, 21 martie 2010

COPIII LUI DUMNEZEU

Biblia ne invata ca suntem creati dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Nimeni nu l-a vazut pe Dumnezeu -Tatal -Creatorul ca sa putem fi complet siguri ca am arata fizic ca El. Tot Biblia ne mai spune ca la inceput a fost cuvintul – logosul si logosul era Dumnezeu; El a vazut ca e intuneric si a ZIS sa se faca lumina! Si lumina se facu! Atentie: a zis! Prin urmare, cuvintul este creator. Cuvintul are putere de creatie!
Don Quijote le zicea efemeridelor din han ca sunt contese si conti, iar hanul nu e han, ci castel, iar hanul Castel deveni...
Supremul Creator a creat, prin cuvint, lumea si pe om “dupa chipul si asemanarea” puterii Lui creatoare. Ce intelegem prin asta? Ne asemanam Tatalui in ceea ce priveste capacitatea noastra de-a crea. Toti, absolut toti, avem aceasta abilitate sau ar trebui s-o avem!...
Puterea noastra de-a crea ne dezmargineste si ne diferentiaza de imperiul necesitatii, de lumea animala. Doar Omul, facut dupa chipul lui Dumnezeu, poate crea. Animalul Nu! Arta – cultura, in general – este acea minune care-l delimiteaza pe om, pentru totdeauna, de animal!
Existenta zilnica a omului se desfasoara in imperiul necesitatii, deci doar in plan animalic: muncim ca sa mincam (si tigrul “munceste” ca sa manince), folosim obiecte (create de altii...), dorim cam tot ceea ce-si doresc si animalele..., avem ambitii (pe care le intilnim si in regnul animal: dorinta de putere, teritoriu, virilitate...) si lista necesitatilor noastre se limiteaza doar la acest nivel. Ca si lista aspiratiilor noastre!...
Probabil ca Darwin avea dreptate, referindu-se la acest om, ca fiind urmasul maimutei!...
Michelangelo, dragilor, nu e insa progenitura maimutii! Si nici Mozart! Ei, si toti marii sau mai micii creatori, sunt copiii lui Dumnezeu Pentru ca DOAR ei si-au exercitat “chipul si asemanarea Tatalui in ei: puterea de creatie!
Restul? Efemeridele noastre pragmatice, materialiste, inculte, stupide si ridicol de limitate! Visele lor, aspiratiile lor ajung nu mai sus de “genunchiul broastei”, iar asemanarea lor cu maimuta este evidenta!
Am auzit voci (nu glasuri, ca doar Omul – copilul lui Dumnezeu- pot glasui, efemeridele au voci, precum oile, behaie!) am auzit voci ce behaiau cum ca n-ar mai trebui sa se plateasca taxa pentru arta!

Cu totii stim ca Van Gogh a vindut un singur tablou in toata viata lui si ca daca Theo, fratele lui, nu l-ar fii ajutat cu bani, acum nimeni n-ar fii auzit de Van Gogh (cit costa un tablou CREAT de el, n-au efemeridele, de imping hirti pe la birouri, bani nici sa cumpere un colt din nici un tablou al aceluia care n-a avut bani din creatia lui niciodata in viata!) Mozart, dupa moartea tatalui lui s-a transformat intr-o epava. Da, insa cit timp Leopold a trait, Mozart a CREAT cea mai senina si mai incintatoare muzica, pe care, cu siguranta, Dumnezeu o asculta in Rai. Si as putea continua cu exemplele.
Ce voi pentru a va spune: Copilul acesta a lui Dumnezeu – Omul acesta frumos – e o floare gingasa; ea trebuie ocrotita si ajutata sa infloreasca, ca sa ne bucure, sa ne fericeasca, sa ne imbogateasca sufletul si mintea cu Valoarea ei!
Altfel o ceata groasa si cenusie se va asterne peste Pamint!...

PS. Dragute efemeride, copiii maimutei, voi ce traiti NUMAI in perimetrul necesitatii, datoria voastra e de-a sustine material pe cei mai buni dintre noi, pe copiii lui Dumnezeu, fiindca aceasta e singura voastra rasplata reala si aci pe pamint si mai ales dupa viata voastra efemerica. In felul acesta va veti da si voi un sens existentei voastre inutile!
Daca vrei sa vi se ierte promiscuitatea si mediocritatea sufletului vostru (ca si a vietii voastre), atita lucru trebuie sa faceti: sa dati din pretiosii vostri bani Artei, Culturii. Iar pentru generozitatea voastra, poate ca veti avea un loc mai bun, decit ati merita, in viata de dupa moarte!

“Pe om l-a facut Dumnezeu, dar sunt citiva din maimuta...” Dan Puric