Scrisoare catre prietenii mei

Cind am inceput eu sa deschid ochiii in lume, aveam cam 15-16 ani. Si, ca orice adolescent rebel, una dintre primele carti serioase ce citi fu: “Pe culmile disperarii” de Emil Cioran si, prin nu stiu ce intimplare, o carte mica mititica a lui Seneca. Am devenit repede un sceptic absolut si incepui sa declar ca viata asta e o porcarie si ca nu are rost sa muncesti, ci sa traiesti ca parazit (imitatia clara a lui Cioran).
Bunicul meu, care pe atunci avea peste 70 de ani, auzind “declaratiile” mele sforaitoare, a inteles ca trebuie sa intervina si sa puna capat aiurelii mele:
- Si zice ca vrei sa traiesti ca parazit?
- Da!
- Ai dreptate, viata asta nu merita nici un effort, dar viata de dupa, da!
Desi eram teribil de “filosoafa”, la cei 15 ani ai mei, n-am inteles totusi ce a vrut sa spuna...
- Ela, viata asta nu e decit o pregatire pentru nemurire!
Zalmoxe si toti zeii Daciei strigau tare in pieptul bunicului meu...
Insa credinta ca si cultura nu vin singure catre tine; TU trebuie sa faci efortul (daca ai chemare) de-a te apropia de ele! Si la 15 ani nu prea stii ce e cu tine in aceasta lume...
- Ela, daca Cervantes ar fii crezut ca nimic nu merita, acum n-ar fii existat Don Quijote. Daca Michelangelo Buonarroti ar fii vrut sa fie un parazit, acum, dupa 400 si mai bine de ani, nimeni n-ar mai vedea si admira pe David sau Cappella Sistina! Ei si-au cistigat dreptul la nemurire prin “munca” vietii lor pe pamint!
Asadar, a munci inseamna a crea? intrebai eu
Bunicul meu zimbi:
- Cam asa ceva...
- Bine, dar eu nu pot fi Shakespeare!...
- Padurea nu are numai stejari! Sunt o multime de plante si arbusti pe acolo...important e sa fii in padure si nu in afara ei!...
Mai tirziu, un vers din Pink Floyd imi reaminti ceea ce bunicul meu, licentiat a trei facultati, imi spuse atunci: “brick in the wall”, da, brick in the wall si nu dust in the wind!
Dupa un timp, incepui sa citesc (lectura obligatorie data de profesorul meu de filosofie, ca am vrut sa fiu profesoara de filosofie...) pe Platon, pe Decartes, pe Kant si altii si eram din ce in ce mai naucita, fiindca sufletul meu nu se odihnea in nici unul. Cu Hegel am avut relatii destul de reci de la inceput, iar pe flacaii nostri, Marx si Engels, nu-i pretuiam deloc. Simteam ca mint, ca e ceva, vorba lui Shakespeare, putred in Danemarca! Ii dispretuiam atita de deplin incit profesorul meu striga la mine: “Nu te mai uita pe fereastra (adica nu mai privi realitatea), nu mai pune atitea intrebari si invata ce scrie acolo!” Asta era o varianta mai personala a lui:”Noi muncim, noi nu gindim!” Sigur ca, neputind sa nu mai gindesc, nu intrai la facultatea de filosofie -picai exact prima- si poate ca fu mai bine. Cine stie ce senator sau ministru as fii ajuns, de ma puneam si eu cu harnicie pe furat, ca toata clasa noastra”politica” sau deveneam securist, de mi-ar fii fost rusine sa-i privesc pe bunicul si mama in ochi!
De ce v-am zis toate acestea? Pentru ca am sentimentul ca romanul (si nu numai) nu-si gaseste sensul vietii, ca sa zic asa, si va spusei, ca exempu, cum mi-l gasi eu...
Sensul vietii in aceasta clipa in lume e satisfactia viscerala, adica unde ne punem fundul: pe canapea de piele sau pe dusumea, in Audi sau in autobus? Ce mincam(?), unde ne petrecem vacanta(?), si in general, ce putem face sa ne pierdem viata si sa devenim, sigur, efemeride!
In Romania, sensul vietii omului superior trebuie sa fie: revitalizarea Romaniei din moartea clinica in care se afla de 70 de ani. Reintoarcerea la Cristos, la adevar, valoare autentica, frumos, cinste si demnitate sunt problemele societatii umane actuale, nu numai ale Romaniei.
Numai cei care, chiar si prin articole sau mesaje, contribuie cinstit si cu credinta la transformarea romanicai in Romania, merita si numai ei vor avea dreptul la nemurire! Restul? Efemeride, praf in vint, nimic!

PS. Da, a crea, a proiecta prin cuvint, prin logos, iata sensul vietii persoanei numita OM pe acest pamint! De ce? Pentru ca Dumnezeu ne-a facut dupa chipul si asemanarea lui, dar nu fizic sau nu numai fizic, daca vreti, ci ne-a dat, din puterea lui absoluta, capacitatea de-a crea. Aceasta putinta de-a crea frumosul si binele este chipul lui Dumnezeu in noi!
Celalalt are de asemenea, puterea de-a crea, doar ca el a “nascut” efemerida numita om si-l “ajuta” sa schimbe frumosul in urit si binele in rau ca alternativa a creatiei lui Dumnezeu!
Caricatura lui Satan a inventat pilula contra depresiei, ca acum toti sufera de depresii si stress! Cristos, acum mai bine de 2000 de ani, ne-a oferit, generos cum e, aceasta “pilula”: rugaciunea! Dar stiinta a inlocuit, din groaznica nefericire, credinta, asadar toti alearga la pilula “doctorului” si nu vor sa mai inteleaga ca nici un medic nu poate sa le reinvie... sufletul!