TRUDA LUI SISIF

"Noi percepem divinul din afara cu divinul din noi"Plotin - Dan Puric.
Noi percepem frumosul si binele din afara in directa relatie cu frumosul si binele ce salasuieste in noi. Si invers.
Asa se explica de ce sunt oameni ce traiesc in promiscuitate, intr-o mizerie existentiala coplesitoare, si nu par a fi deranjati de ea. Uritul din launtrul lor este in deplina concordanta cu uritul si raul din afara. Se potrivesc perfect! Lor le plac manelele, fetitele cu nurii la vederea celorlalti; oportumismul si ipocrizia nu par a-i descumpani; prostul gust, proasta crestere se afla in propriul teritoriu.
Mai sunt si unii, putin, din ce in ce mai putini, pe care toata ticalosia asta ii doare si asta pentru ca frumosul din ei reactioneaza la uritul din afara, se resping, iar aceasta respingere provoaca aproape durere.
Acest Om lovit constant de urit, perversitate, de parvenitism, de minciuna, de pragmatism este victima timpului pe care-l traim cu totii. Societatea in care vietuim azi este mediul ideal pentru tot mediocrul, lepra, impostorul, nemernicul. Este o societate ce se uriteste, ce se degradeaza moral si valoric in fiece zi in numele unei corectii politice, in numele unei ipocrizi egala cu lozinca Revolutiei Franceze. Acum sloganul s-a schimbat un pic, insa falsitatea mesajului a ramas intacta. Acum se striga: drepturile omului, corectii politice! Egalitatea e constant prezenta ca sa ne niveleze pe toti...
Valoarea e strivita la "inaltimea" nonvalorii si din aceasta infundatura nimeni nu mai cistiga, insa cu totii pierdem: pierdem orice urma de sistem valoric, de repere, de exemple de urmat, de busola! Suntem obligati sa declaram, ba chiar mai mult, sa si credem ca un chimpanzeu e om si deci egal cu persoana numita om. Darwin cistiga halucinant, iar Omul-Creator, copil al lui Dumnezeu, se simte din ce in ce mai singur, mai strain de lumea creata de Tatal lui!
Unii au gasit capacitatea de-a accepta aceasta evolutie in derizoriu la care suntem condamnati, probabil pentru ca acest derizoriu se afla deja in ei,dar intr-o forma mai "soft", altii se insingureaza pe zi ce trece, iar lupta lor launtrica e pe atit de mare, pe cit de trista! Razboiul purtat de Omul Frumos azi este de o duritate si de un neant absolut! Batalia zilnica, pe care Omul creat de Dumnezeu trebuie s-o dea cu lumea creata de maimuta, e similara cu truda lui Sisif... Mesterul Manole si-a ingropat de vie iubirea in numele creatiei; astia ne obliga sa ne ingropam sufletul si mintea in numele unei minciuni. Aceasta-i evolutia in derizoriu la care suntem partaj azi si care va avea drept consecinta transformarea Omului in maimuta, dar o maimuta tehnologizata, robotizata, cunoascatoare de computer si de a conduce masini si utilaje, dar complet necunoscatoare de adevaratul Dumnezeu, de arta, de cultura, de valoare, adica in deplina necunoastere a Omului creat de Dumnezeu!
Daca ar trebui sa-l acceptam pe Darwin, am spune ca cercul incepe sa se inchida: am plecat de la maimuta, furam pentru o vreme Socrate, ca sa ne intoarcem, plin de belicoasa mindrie, din nou la maimuta-mama!

Dar cine ar putea crede insa ca maimuta, din care Darwin si toti ateistii si oamenii uriti se trag, ar fi putut deveni vreodata Socrate?!
Socrate, dragilor, nu poate fi progenitura chimpanzeului, el si toti Oamenii Frumosi au fost, sunt si vor fi creatia deplina a lui Dumnezeu!
Diferenta dintre Omul Frumos si omul urit consta intr-un singur aspect: nu apartin aceluiasi Tata! Ei nu sunt rude, n-au nimic in comun decit conceptul de "om", care e o abstractiune ce nu exista concret in lumea materiala!...
Cu bucurie va anunt ca omul urit nu este egal Omului Frumos, oricit s-ar stradui acesta sa ne imbrobodeasca, sa ne faca sa credem acesata imensa, dulce iluzie in care omul urit isi petrece viata!