Nu se mai poate rabda

Probabil ca mai toti dintre voi ati citit cartea lui Dan Puric: “Cine suntem”. Va rog totusi sa aveti bunatatea de-a mai “suporta” un citat din ea, absolut necesar celor ce vreau sa va scriu:
“Eu nu pot sa ma duc la biserica, spunea, firesc, un fost tortionar, devenit intre timp un simplu pensionar pasnic. “Nu ma duc pentru ca pe mine nu ma poate ierta Dumnezeu! N-are cum sa ma ierte! Eu omoram zilnic opt sau noua tineri dupa ce ii torturam. Astia..., Coposu, Tutea, sunt nimic pe linga tinerii si personalitatile de valoare pe care le-am omorit. Asa ca Dumnezeu n-are cum sa ma ierte.”(interviu cu tortionarul Tandara).”
Cu cine credeti ca a votat nenorocitul asta?
Asadar, asta-i comunismul! In Timisoara s-a repetat, in alte conditii, acelasi scenariu, in Bucuresti, de asemenea. Mineriada a distrus alti tineri, dupa aceleasi metode!
Unde hoinaresc sufletele miilor, sutelor de mii de OAMENI ucisi in torturi nemaipomenite? Nu striga ele in piepturile voastre? Sufletele acestor sfinti gem in fiece roman frumos: “Vrem dreptate, nu vrem razbunare, vrem justitie!” Le auziti? Sau frica si ciupeala ne-a facut si surzi, ca orbi stam noi asa cam de vreo 55 de ani!?!...
Flacaii astia pragmatici, nemernicii astia oportunisti, criminalii astia parveniti, hotii astia impostori huzuresc de bine, ne dau lectii si ne pun la colt. Ei pe noi! Obraznicia ticaloasa n-are limite! Se tem de procese, de parca ar fi nevoie de proces? Faptele vietii lor sunt ca si adevarul absolut: n-are nevoie de demonstratie!
La Revolutia noastra si lovitura lor de stat aveam 20 de ani. Pe atunci nu stiam de toate crimele ordinare savirsite de copiii lui Scaraosky, dar sufletul meu curat simtea ca ceva e (vorba lui Hamlet) putred in tot ceea ce se intimpla si in tot ce facea alesul lor. Acum numai cine nu vrea, nu vede adevarul! Sau cine are interes sa nu-l vada!...
In decembrie 1989 nu au fost omoriti doar oameni-sfinti, a fost ucis fara mila visul poporului roman! Imi amintesc cum toti strigam si saream de bucurie, bucurie adevarata, cinstita si nespus de frumoasa. Dupa vreo 3 zile visul a inceput sa se destrame si in locul lui ne-am trezit cu un cosmar scirbos prin perversitatea si ipocrizia lui.
In decembrie visam o Romanie ce sta cu fruntea sus alaturi de orice tara civilizata din Europa, visam, imi imaginam... si ce-a devenit Romania? Ultima tara din Europa, chiar tarile bananiere din Africa au un nivel de dezvoltare si de trai mai de doamne ajuta ca al Romaniei!
Suntem pe primul loc in Europa in ceea ce priveste coruptia si hemoragia de bani (bani ce ajung ca prin minune, ei stiu doar cum, in buzunarul flacailor). Si doar locul al doilea la prostitutie...
Astea sunt realizarile echipei lui iliescu! Astea sunt realizarile “omului de bine” si a gastii lui de “, “baroni”, “moguli”, securisti, de ticalosi!
Iar noi? Noi ne tirim pe burta prin sirma ghimpata, iar in momentele de “relaxare” ni se ofera placerea de-a afla de cei 300 de miliardari al Romaniei! Toti extraterestri, imaculati si onesti, foarte mindri de-a fi fost smecheri, adica, pentru nivelul lor, “inteligenti”.
Cit ii vom mai rabda?
Cit de mult inseamna: indeajuns, gata?
Un american, daca il pisti de un deget, scoate pistolul si good – bye. Astia ne-au taiat picioarele si miinile, ne-au scos si dintii si ochiii – multora la propriu- si parca tot nu au facut indeajuns! Parca s-ar mai putea rabda...
E timpul de-a ne stapini vocatia esecului si de-a ne smulgem “din aceasta mare de amar” (Dan Puric). Ca doar asa sufletele sfintilor poporului roman ne vor nu numai calauzi, ceea ce ei tainic si fac, dar ne vor si lumina! Iar spurcata Golgota a neamului romanesc uita pe veci va fi, Romania redevenind Gradina Maicii Domnului, tara “umilita de istorie, dar inaltata de Dumnezeu!”(Dan Puric)
Asa sa ne ajute Dumnezeu! Craciun fericit Romaniei mele!