As vrea sa va vorbesc despre obiectivitate si subiectivitate, despre materialism si idealism.
Camil Petrescu, lucidul ce-a vazut idei, spunea ca el nu poate fi onest decit la persoana intii. Sa fi fost el, Camil Petrescu, atit de lipsit de profunzime incit sa nu poata fi obiectiv? N-as crede!
Sotul meu nu a fost botezat in copilaria lui, cind l-am cunoscut era necrestin. Lucru inadmisibil pentru mine! Pagin si ateu, o mizerie pe care trebuia s-o indrept! Si-am indreptat-o! La 35 de ani a fost botezat in biserica ortodoxa-romana din Dallas, Texas. Va imaginati cita lupta de lamurire, cite argumente, cite explicatii, dar am invins! Adica, Dumnezeu a avut in final mila.
In lungile noastre “certuri”, John, sotul meu, plin de mirare si consternare imi zise:
"Vrei sa spui ca nu crezi ca asta-i o masa?"
"Nu, nu cred!"
"Nu crezi???"
- "Nu, nu cred! Stiu!"
Si din acel moment a inceput convertirea!
Iata diferenta dintre a crede si a sti. Noi stim ca lucrurile care exista – sunt, dar a crede consta exact in a sti ca ceva care nu exista – este! Ceva pe care nu-l putem vedea si pe care nu-l putem atinge, dar il simtim. A crede e superior lui a sti, fiindca e subiectiv!
Cam asta-i in doua vorbe diferenta dintre materialism si idealism. Materialistul stie! Idealistul crede!
Omul superior nu poate fi obiectiv pentru ca pentru el a crede e mai important si mai prezent decit a sti. (A nu se intelege ca toti materialistii au fost niste tipi inferiori!)
Problema e ca si superioritatea are si ea treptele ei, ca nimeni nu-i egal cu nimeni si o natura superioara poate fi inferioara raportata la o alta natura care e mai above, mai deasupra… Tot astfel si cu tipul inferior: extista o ierarhie in toate!
Eu nu pot fi obiectiva, fiindca eu chiar cred ca obiectivitatea e nula la persoana intii. Eu nu pot fi obiectiva in ceea ce priveste mama mea, fiul meu, tara mea! Pot fi obiectiva la oricare alta persoana a treia, mai putin cind acea “persoana a treia” este: Eu!
Ce se poate intimpla in China e treaba Chinei si deci obiectivitatea mea e absoluta in ceea ce priveste aceasta tara, dar, cind tara e Romania (adica Eu), obiectivitatea devine o ticalosie!…
Secolul in care traim e un secol trist si nefericit; oamenii au cunostinte, dar n-au cunoastere (Dan Puric)!
Diferenta e mare si daca m-as apuca sa incerc s-o explic, ar fi o aroganta din partea-mi… dar simt ca orice om de buna credinta intelege diferenta… Cunostintele sunt in zona lui a sti; cunoasterea in zona lui a crede! Cunostintele ating materialitatea; cunoasterea este de la Dumnezeu, fiind in directa legatura cu EL, cu Dumnezeu! Cunostiintele sunt pilulele doctorului contra depresiei, stiinta; cunoasterea este rugaciunea inimii data de Cristos!
Asadar, cu cit ne vom apropia de obiectivitate,cu atit ne vom departa de Cunoastere si… departindu-ne suntem pierduti! Pierduti si singuri fara putinta de-a mai strabate!
“Secolul XX va fi religios (cu fata si sufletul catre Cunoastere, catre Dumnezeu) sau nu va fi deloc!”…