NU MAJORITATII!

Mi-ar placea sa vorbim despre inteligenta si importanta ei.
Tolstoi spunea (daca memoria mea e inca buna): “Inteligenta este capacitatea de-a intelege lucrurile” De-a intelege!

Unui tip, sa-i spunem mai necizelat, cel mai greu ii este sa raspunda intrebarii: “De ce?” Intrebati, dupa ce ati vazut un film, pe un prieten sau chiar persoana din vecinatatea voastra daca i-a placut filmul. Omul iti va raspunde: da, nu sau asa si asa. Intrebati-l apoi de ce i-a placul sau de ce nu i-a placut? Veti observa ca il veti pune in cea mai cumplita situatie: aceea de-a gindi! Dincolo de neputinta de-a se exprima coerent, apare si cerinta de-a gindi! Groaznic!

De ce avem, unii dintre noi, aceasta infirmitate? O cauza ar fi educatia superficiala, dar, in opinia mea, adevarata cauza este societatea. Societatea nu te “ajuta” sa gindesti si gindind sa intelegi. Mass media iti ofera totul: ea iti spune ce sa maninci, cum e cool sa te imbraci, cit de lungi sa fie unghiile false(!), cum sa ne decoram casa, ce masina este cea mai smechera, care actor e sex simbolul anului si, in general, iti spune ea, mass-media cum e treaba. Tu follow directions si vei fi, nu-i asa, in pas cu moda si cu “valorile” societatii respective.

Eu am fost la gradinita doar doua saptamini si ajunsei acolo mult dupa 15 septembrie… Ma simteam, imi aduc aminte, foarte singura si nu puteam face nimic corect. Cind era vorba sa cintam, in timpul cintecului copiii faceau tot soiul de miscari (soarele era in tavan, iarba pe podea si “le” aratau cu degetul sau mina) iar eu nu puteam sa-i urmez. Va jur ca la sfirsitul celor doua saptamini i-am spus mamei: “Eu nu mai merg acolo!”, “De ce”, “Fiindca femeile alea nu-mi dau nici o atentie, ci doar ma pun sa imit pe ceilalti copii.” La 6 ani stiam sa raspund la intrebarea: de ce?
Cine ma cunoaste din liceu stie ca n-am ascultat de nimeni si faceam doar ceea ce doream. Si nu doream lucruri rele… Asadar, n-am putut organic to follow direction niciodata in viata mea. N-am putut.

Sa revin. Societatea iti spune ce e “bine si cool” sa faci, seful iti da directive si pina si administratorul pare ca-ti ordoneaza el viata. Tu esti ca in intersectie: semaforul, politistul si claxonul soferului din spate fac legea!

“Inteligenta e capacitatea de-a intelege lucururile”, dar nimeni nu-ti da sansa sa le intelegi; toti se cred indreptatiti sa te directioneze. Robotul modern! Astia de te directioneaza sunt si ei directionati la rindul lor… o lume de roboti!
E, din acest cerc vicios sau mai corect spirala (negarea negatiei), inteligentul se salveaza prin a iesi din turma, in ciuda numeroaselor si invizibilelor miini care il trag inapoi!…

Ce e cu negarea negatiei? Dragilor, asta-i un “concept filosofic” marxist, prin care flacaii ne explicau cum e cu dezvoltarea. (Am descoperit aci intr-o carte, manual pedagogic ca americanii folosesc, desi habar n-au, acelasi concept marxist de spirala. Tara cea mai capitalista isi educa pruncii in spirit socialist!!!) Adica tu evoluezi, te dezvolti sau o societate unama se dezvolta pe principiul spiralei: pleci dintr-un punct si mergi, nu-i asa, in bucla ca intr-o spirala… astfel te vei afla un etaj mai sus, dar pe aceeasi axa. In realitate, negarea negatiei inseamna afirmarea negatiei si asa se explica de ce pleava a mai ordinara (negatia) ajunse sa conduca Romania (afirmatie). Exact ceea ce a fost glorificat de generatii de filosofi: calitatea(vezi numai “Republica” lui Platon: filosofii in fruntea tarii) marxismul a anulat si a promovat non-valoarea ca valoare. Sa ma ierte marxistii de profesie, dar lucrurile exact asa stau! Negind negatia, de fapt o afirmi!

Da, inteligentul se salveaza pasind pur si simplu afara din sistem.
“Prefer sa am dreptate de unul singur decit sa ma insel cu o majoritate imbecila” (citat rostit de Dan Puric).

Cum reusesti sa nu intri in sistem? Dragilor, chestiune de caracter, dar am gasit totusi un rezon: tot ceea ce-i place majoritatii nu trebuie sa-ti placa tie. In felul acesta nu te poti insela si nici nu te poate ea, societatea, insela, fiindca:
Majoritatea e intotdeauna gresita, zicea F. Nietzche.