EGALITATEA – O IMENSA FATARNICIE

Se pare ca ieri am fost un fel de bomba cu efect intirziat. Ma intreba un prieten daca eu chiar cred ca nu toti suntem egali; omul puse o intrebare si eu intelesei ca e o afirmatie... Sorry.
Hai sa lamurim, din punctul meu de vedere si nu numai al meu, povestea asta cu egalitatea.
Gogorita cu egalitatea e o ipocrizie a intelectualitatii de stinga, poate cea mai ticaloasa fatarnicie a lor. De ce? Indivizii astia cu viziuni socialiste n-ar baga in casa lor (desi din prisma lor toti sunt egali) un om de conditie inferioara lor, nici sa-i tai in bucati. Se spune ca Marx ar fii vrut sa se insoare cu o muncitoare, o femeie balana si grasa. Auzind de dorinta-i, Engels ii raspunse: “La mine in casa insotit de asa ceva, nu intri!” Striga insa foarte tare de la tribuna cit de egali sunt ei cu toti ceilalti. Iubesc grozav unamitatea, insa nu iubesc o singura persoana din cadrul acestei “umanitati”. De ce? Pentru ca pentru socialisti omul e un concept, nu o persoana, adica e ceva ce nu exista concret. Si sigur ca, aceasta chestie-concept, neexistind in realitate in mod material, il poti considera cum vrei. De ce spunea el, Petre Tutea: “Cucoana, eu nu sunt om, eu sunt Petrica al Valericai din judetul...” El nu era un concept. El era o persoana. Conceptul poate fi egal cu un alt concept: conceptul de dezvoltare poate fi egal cu cel de miscare. Ele sunt diferentiate conceptual, dar pot fi egale ca valoare, ca importanta.
Spre exemplu, din punctul meu strict de vedere, conceptul de frumos este absolut egal cu cel de armonie. Frumosul fara armonie devenind urit! Estetica uritului, din propria mea perceptie, nu are sens. (poate de aceea nu-mi place poezia lui Arghezi, nu-mi place organic, in fine...)
Daca un concept poate fi egal valoric cu un altul, o persoana nu poate fi egala cu o alta!
Ba mai mult, pina si in Rai ingerii sunt pe ierarhi, cum am putea noi crede ca pe pamint oamenii sunt egali?
Exista o scara axiologica, adica valorica in afara careia nu poti, decit daca esti comunist sau imbecil, sa iesi.
Spre exemplu, daca un profesor universitar il intilneste, prin absurd, pe Nicolae Iorga, profesorul cu pricina nu va indrazni sa strige dupa Iorga: “Ce face, bai, nu mai tai si tu barba aia?” (decit in cazul in care “universitarul” e un activist de partid sau securist!) De ce? Pai, in afara faptului ca N. Iorga scrise asa, cam o biblioteca de carti, mai avea o particularitate: citea pe verticala cartile. In timpul in care tu rasfoiesti o carte, fila cu fila, el o si citea. Asa se face ca el a avut acces la niste carti rare expuse in muzeele importante ale lumii, citindu-le cum te-ai plimba tu cu degetul pe o foaie de sus in josul ei. Dan Puric spunea: “nu poti avea relatii “democratice” cu o valoare!”
Si e bine ca-i asa! Si asa ar trebui sa fie!

Uite, un alt exemplu, in Anglia titlul de “sir” se ofera de catre Camera Lorzilor, daca nu ma insel, o instanta unanim acceptata ca fiind capabila de-a oferi acest titlu de noblete.
Asadar, nu orice coate-goale si nici macar un doctor nu este “sir”; ca sa fii “sir” trebuie sa meriti! Nevasta lui “sir” e o “lady”. Deci, nu orice tanti e “lady”...
Hai sa luam un alt exemplu chiar mai aproape de noi: doctori sunt toti, dar unii sunt mai buni doctori decit altii, de aceea bunica-mea spune: “nu ma mai duc la cutare doctor ca e bisnitar si nici macar nu e un bun doctor!”
Iata ierarhia valorica!
Nu toate filmele sunt egal bune sau egal de neprivit. Nu toate femeile sunt egal frumoase sau egal urite.
Cine crede in egalitate? Cine vrea egalitatea? Omul aflat pe o pozitie inferioara valorii (o recunoaste sau nu, n-are importanta)! Eu nu tind sa cred ca fosta bucatareasa, azi femeie de afaceri ca are si ea un butic, ar fi egala mea, ea insa vrea sa creada acest lucru! Oana Pelea, o actrita draga mie, nu vrea sa fie egala cu mine, eu insa as vrea sa fiu egala ei!
Deci, ierarhia! Dureroasa, dar adevarata!
Fara acest sistem axiologic, scara valorica suntem pierduti!
Voi nu vedeti ca, pornind de la aceasta aberatie cu egalitatea, nimeni nu mai respecta pe nimeni; nimeni nu se mai poate stapini si controla pe sine insusi? Amintiti-va de vorbele grele spune inainte de alegeri despre Basescu. Era gunoiul al mai imputit. Si cine striga cel mai tare? Gunoiul si mai imputit! Scara valorica inversata, specifica astora, comunistilor.
Anii de scoala, educatia de acasa, talentul, faptele vietii, activitatiile pe care un om le are il diferentiaza valoric de un altul! Deci, el nu poate fi egal valoric decit cu el insusi!
Atentie, n-am spus: bani si pozitie sociala dobindita pe si prin bani! Asta-i stupiditatea si parvenitismul de tip occidental, in special american. De ce Dan Puric si-a intitulat cartea: “Cine suntem” si nu “Ce suntem”? Pentru ca, daca-l iau pe bancher si-l intreb: “Ce sunteti?” ala imi va raspunde ca bancher, dar daca-l intreb: “Cine sunteti?”, atunci “am acces la taina lui”, adica bancherul inceteaza de-a mai fi bancher si devine o persoana, o fiinta. In cazul, lui un porc.
In concluzie; nimeni nu poate fi egalul nimanui; omul, persoana poate fi egala DOAR cu ea insasi!
Comportamental, atitudinal trebuie sa fim egali, dar valoric nu se poate!
Nu se poate si punct.

PS. Ce inseamna comportamental egal? Pai eu trebuie, daca-mi respect valoarea, sa fiu egal politicoasa si cu femeia de face curat in cladire si cu seful meu. Ca dintr-un motiv oarecare eu cred ca, din punct de vedre valoric, femeia de serviciu e superioara sefului, asta-i treaba sufletului meu. Eu sunt egal amabila cu amindoi!...(exemplu intentionat inversat)
Asta asa, ca un criteriu absolut necesar omului civilizat. O adevarata conditie a omului civilizat, caruia nu-i lipseste valoarea.