Despre mine

Fotografia mea
"CIVILIZATIA A MERS INAINTE PRIN ELITE!" “De smecheri si canalii distantarea se realizeaza prin nepasare si refuzul de a-i intilni pe terenul lor.”N. Steinhardt

vineri, 19 noiembrie 2010

Ce este autenticitatea?

Nu va inselati, nu voi incerca sa raspund intrebarii, pentru simplul motiv: nu stiu ce este autenticitatea si nici domnul Plesu nu pare sa ne fii lamurit…
Da, ideea acestui eseu s-a nascut in urma citirii unui articol: “O scrisoare despre autenticitate” scris de A, Plesu.

Sigur, domnia sa este un intelectual patrunzator, nu zic autentic, ca nu stiu ce inseamna…, vorba e ca aci, raspunzind unei cititoare, s-a cam incurcat in sofisme… A scris cam orice, mai putin ce inseamna a fi autentic!

“Autenticitatea nu cade niciodata in auto-contemplare si, cu atit mai putin, in auto-admiratie” Sa fie asa oare? Hai sa o luam mai pe-ndelete: Eminescu, poetul nostru, a fost sau n-a fost autentic? “Autenticitatea nu cade niciodata in auto-contemplare”, zice A.Plesu. Niciodata! Imi pare mie sau, in acest caz, Eminescu n-a prea fost autentic, el “cazind”, ba cufundindu-se in auto-contemplare si nu doar intimplator…

Cu totii vazuram filmul “Amadeus”, viata lui Mozart. Dupa toate aparentele, Mozart a suferit greu de auto-admiratie; imi vine in minte scena in care regele ii aminteste lui Mozart ca mai sunt si alti compozitori, iar Mozart ii raspunde cum ca da, “dar eu sunt cel mai bun!” Urmind retorica domnului Plesu: “autenticitatea care ii demite pe cei din preajma e pura egolatrie”… Ce mai tura-vura, Mozart n-a fost nici o clipa autentic…

Si atunci, cine e autentic? Porcu o fi autentic! Nu cred ca-l strabate auto-admiratia, n-as crede ca i-ar demite pe cei din ograda, este “spontan, strain de orice intentie demonstrativa, de orice ostentatie” A.Plesu…

Eu cred insa altceva: autenticul nu poate exista fara valoare; valoarea fiind aceea care poate da autenticitate, adica amprenta, marca originala, unui individ. Ca sufera de egolatrie si de auto-admiratie asta ar fi, voarba aceea, treaba lui, atita vreme cit persoana in cauza e un om valoros. Cum descoperim valoarea? Asta-i alta poveste!…

E de remarcat efortul intelectualului de-a insira vorbe sofisticate: hermeneutica, solipsism (la primul ne invrednici si cu o definitie, la al doilea cuvint ne lasa pe noi sa-l cautam in dictionar) doar pentru a-i marturisi, extrem de discret, tinerei: fii mai modesta ca valoarea nu te scoate din casa, iar in lipsa ei, nu prea-ti justifici mult trimbitata autenticitatea!

PS. SOLIPSÍSM n. Conceptie filozofică conform căreia singura realitate ar fi omul si constiinta lui, iar tot restul lumii există numai în constiinta individului.