Oricit de minunat ar fi un om

.Eu sunt monarhista, adica as vrea, as socoti-o ca pe o mindrie personala, daca Romania ar fi monarhie, dar....Pina in 2002, cind plecai din tara, n-am auzit nici un intelectual sarind in sus in sprijinul Regelui, decit pe la colturi si nu foarte hotarit!! Nici jurnalistii nu se dadura peste cap in apararea Regelui si, slava Domnului, avura chiar motive! Toti isi stapineau admiratia pe motiv, sa zicem, ca altele erau problemele arzatoare ale tarii!!! Nici dupa 2002 n-am auzit mari elogii aduse Regelui din partea intelectualilor sau/si jurnalistilor, iar acu se basicara cu totii intr-un fel aproape ipocrit!!! Tacurati, mai mult sau mai putin, pina acu si...nu fi se pare o tira de fatarnicie, dragilor???

Cu totii stim ca Basescu nu-i individul care sa taie portocala cu furculita si cutitul, stim, de asemenea, ca slujba de presedinte, dupa propria-i afirmatie, nu-i va schimba felul de-a fi...Acesta-i Basescu: un tip care le spune pe sleau!

O prietena draga mie imi spuse ieri ca Regele e un om deosebit! Si i-am dat dreptate. Insa, chiar si un om deosebit poate face greseli! Oricit de minunat ar fi un om, e totusi supus slabiciunilor de tot felul, ca eroul fara de pacat exista doar in carti sau la cinema!!! Eu vin si intreb doar atit: cine l-a dat pe mina comunistilor pe Ion Antonescu? Va las pe voi sa raspundeti...Se poate numi acel om un tradator???

Am ascultat un interviu al istoricului Djuvara in care spunea ca, desi noi ii spunem Mircea cel Batrin, domintorului Tarii Romanesti, in batalia impotriva lui Baiazid, Mircea cel Batrin avea...22 de ani, daca memoria nu ma inseala!!! Adica 4 ani mai mult decit a avut Regele Mihai....Elisabeth the Firsti a Angliei era de 25 de ani cind a devenit Regina! Sigur, ceva mai mult decit 18, dar nu cu mult mai mult....daca e vorba sa vorbim despre virsta...

Da, Basescu a gresit, dar...daca acum 21 de ani intelectualii nostri, aceeasi de azi, nu s-au batut cu pumnul in piept impotriva ticalosiei lui ilici, nu vaz de ce acum ar sari ca arsi din cauza duritatii unei afirmatii!!!

Daca acu 21 de ani altele erau prioritatiile "tarii", nu vaz de ce acu prioritatea Romaniei ar fi daca Regele Mihai a fost sau nu "tradator si sluga la rusi"!!! Si, intre noi fie vorba, problema Romaniei nu-i "tradarea" Regelui, ci tradarea lui ilici, nu Regele Mihai e important ACUM, ci faptul ca Romania e ultima tara din Europa si asta din cauza flacailor care acu sforaie pe nas impotriva lui Basescu si devenira atit de sensibili la cuvinte si induiosator de monarhisti!!!...

Pe mine alta afirmatie a lui Basescu ma puse pe ginduri: clementa neingaduita pentru ilici: "sa nu-l torturam" pe bietul bolsevic!!! Dar asta cu alta ocazie!!!

.

Fiii si fiicele aluilalt

Schimbarea aceasta profunda ar insemna distrugerea unui Sistem prin care unii s-au imbogatit peste masura, furind tara la modul categoric, si-au format retele mafiote pe care nu vor sa le distruga si au adus Romania in pragul falimentului!!! Prin demagogie si prin dezinformare, prin completa rea credinta si prin absoluta minciuna omniprezenta, ii incurajeaza pe romani ca, in Sistemul lor, furtul e o virtute, iar reaua credinta o calitate!!! Romanii vor sa traiasca ca in occident prin practici mafiote si incompetenta, vor sa parvina si ei, precum clasa aceasta de mafioti si scursuri. Ei nu-si dau seama ca, prin aceste practici fac rau Romaniei, adica viitorului copiilor lor!!! Ei sunt atit de increzatori si isi pun speranta de furt intr-o himera! De ce? Pentru ca, daca politrucii romani nu vor fi capabili, din cauza sondajelor!!! sa ia taurul de coarne, atunci UE va trimite niste oameni care vor hotarii ei ce si cum va fi Romania!!!

Mie mi-ar fi rusine si furie ca in propria-mi casa sa vina altul sa dicteze ce trebuie sa fac si, fara discutie ca, voi face!!! Insa rusinea nu-i o caracteristica a Sistemului, fiindca daca avea macar o urma de rusine, Romania n-ar fi ajuns cea mai corupta tara si cea mai de pe urma! Eu nu pot intelege cum sa intri in casa mamei tale si s-o furi sau sa-i distugi viitorul copiilor tai, invatindu-i, nu sa fie oameni demni si inteligenti, ci niste imbecili smecheri care merg pe burta si care niciodata nu vor pune capul pe perna fara frica de-a nu pierde ceea ce ei stiu ca nu merita, ca nu li se cuvine, dar...dar si ce daca? Atita timp cit creez doar iluzia valorii, sperind ca nimeni nu-si da seama ca sunt de fapt doar procenitura unor mafioti, am zilele pline de ticalosie, iar noptiile pline de drog si bautura...ca, biata creatura a lui Dumnezeu, a fost creata libera, dar eu, prin tot ceea ce fac, ma condamn la puscarie pe viata in libertatea haznalelor, a closetelor, adica a barurilor, cluburilor si vilelor mele obtinute prin ticalosia cea mai evidenta!!!

Aceasta este exemplul pe care trepadusii Sistemului, mai mari sau mai mici, il dau odraslelor lor, mindri foarte de "bogatia" lor, dar ignorind abisul saraciei lor!!! Toti acesti natingi, care striga impotriva modernizarii tarii intr-o maniera corecta si categorica, sunt impotriva Romaniei, lor nu le pasa de Romania ci doar de "puterea" pe care o au in fata altor natarai, tot ca si ei!!! Insa, fiind impotriva propriei tale mame, ca daca furi din tara ta si-ti bati joc de ea facind-o, cu buna stiinta, o epava, esti impotriva ta si devi un gunoi pe care altii te vor ingenunchia si umili si pe buna dreptate!!!

Romanii, care ar vota cu Sistemul, adica usl si partidele satelit ale ei, nu se respecta pe ei insisi, nu au habar cit de nimenea in lume par si sunt si vor fi slugi strainilor, in propria lor tara!!!Pentru mine situatia de ingenunchi, dar mintind ca sar peste obstacole, e cea mai degradanta stare in care, sufletul meu creat liber de Creator, ar putea sa se afle vreodata!!! Dar, dupa spuna Minduitorului, nu toti sunt din Dumnezeu!! Deci, nu toti s-au nascut liberi si demni!!!!Vom vedea, la alegeri, procentajul celora care nu s-au nascut din Dumnezeu, adica verticali si intransigenti, ci sunt fiii si fiicele aluilalt!!!

.

Gândurile şi vicleniile lor - Părintele Arsenie Boca

Gândurile vin în minte de la fire, de la Dum­nezeu şi de la diavol.

De la fire sunt cele numite: foamea, setea, frigul şi celelalte.

De la Dumnezeu sunt gândurile cu grijă de suflet, de luminarea lui, de aducerea omului întreg, curat înaintea lui Dumnezeu, precum şi atenţionările conştiinţei şi altele asemenea.

De la diavolul sunt plăcerea de a face rău, de a uita de Dumnezeu, precum şi toate pasiu­nile. Şi o altă caracteristică a lui este că sileşte omul la toate extremele care-i sunt peste putere.

Mintea, nu creierul, trebuie să ştie să deose­bească ce vine de la Dumnezeu, sau de la fire, sau de la diavol. Cu mintea trecem prin mormânt dincolo, ea nu-i supusă morţii.

Toate acestea ca gânduri.

Dar diavolul încurcă lucrurile şi altfel, le strâmbă! Strâmbă şi cele ale firii, îmbiind firea la toate denaturările şi exagerările ca s-o uzeze şi s-o înnebunească după tot felul de plăceri egoiste.

Strâmbă şi cele ale lui Dumnezeu. Dacă mintea nu ia aminte, diavolul face cu omul cum face cu sectarii. Trage în greşeală pe om să nu asculte de orice rânduială ci numai de mintea din capul lui în care el, diavolul, e profesor.

Ce interesează aici, cu deosebire, e ce face diavolul cu instinctele primare ale omului, cum le degradează, cum le exagerează... prezentându-le ca drepturi la ceva - „minţind că asta-i li­bertatea lui" (gen drepturile omului trâmbiţate de comunitatea europeană). Că asta-i el (omul) şi al­tceva nimic. De cumva omul crescând află că mai are şi minte şi suflet, le umflă de mândrie, de aroganţă, de suficienţă de sine, de neas­cultare şi îndărătnicie.

O altă caracteristică a diavolului e că este cel mai mare pisălog pe capul omului, obsedând mintea chiar şi în vis cu „învăţăturile lui". Obse­siile sexuale, de pildă. Acestea sunt gânduri care ciocănesc la cap până îl biruie şi îl duc la învoială pe bietul om neatent, îl duc la faptă şi îl aruncă în păcat. Plăcerea mincinoasă şi de-o clipă a căderii în păcat devine cleiul memoriei şi se face deprindere care de acum va cere o re­petiţie continuă şi omul pierde stăpânirea de sine şi merge în calea păcatului până la istovire prin moarte şi nu moarte bună ci moarte a minţii mai întâi - că a fost prima de vină. Nevrozele, psiho­zele sunt efectul denaturării acestui instinct pri­mar al firii în câteva generaţii succesive dar pot apare şi într-o generaţie dată. Deci omul con­dus fără să-şi dea seama de diavol a declanşat exploziv un instinct al firii. Astfel deci a slăbit firea minţii, a slăbit stăpânirea de sine, a acope­rit mustrarea de conştiinţă, care acum ea face explozie şi găsind mintea slăbită o alungă în schizofrenie, în paranoia şi în alte nenorociri nervoase.

Calea călugăriei nu e după fire; ea e mai presus de fire, ca atare cere o putere în plus. Se înţelege că e o putere mai presus de fire de la Dumnezeu dar şi o capacitate biologică de re­zistenţă faţă de pisălogeala obsesiei, a tensiunii firii sau a povârnişului denaturării.

Când au zis ucenicii Mântuitorului într-un context: „Nu e bine a se însoţi omul cu femeie", iar Domnul Hristos, Autorul omului, le-a răspuns: „Cuvântul acesta nu-l pot cuprinde decât aceia că­rora le este dat".

Cum dat? Dat în conştiinţa lui genetică, mai înainte de a fi vreuna din zilele lui pe pământ. Dat ca destin cu ajutorul orânduirii speciale, a unor gene... în cromozomii săi specifici xx sau yy, ca tensiunea lor cea după fire să poată favo­riza convertirea iubirii fizice - pentru o singură persoană, opusă sexului - în iubire duhovniceas­că universală pentru toţi oamenii oricum ar fi ei.

Potrivnicul (diavolul) e îngăduit să ispiteas­că trupul şi sufletul cu plăcerile patimilor: sen­zualitatea, lăcomia, luxul, slava deşartă, ispita puterii sau a măririi trecătoare, a mândriei sau aroganţei, cu patima proprietăţii, sau poate ispiti omul făcându-l să intre în contextul unei con­cepţii de viaţă diametral opuse Revelaţiei. Toa­te patimile dezlănţuie o concurenţă pe bunurile lumii acesteia încât oamenii se văd unii pe alţii duş­mani de moarte şi ajung la crime şi războaie.

Iubirea de oameni e înfrântă de egoisme an­tagonice sau demonice. Oamenii pot înnebuni dacă rămân sau oftează cu exclusivitate numai pentru viaţa de acum şi de aici. Libertatea lor cu care sunt împodobiţi de creaţie nefolosind-o sub îndrumarea lui Dumnezeu ajung în cea mai demonică robie şi omul e pierdut cu voia şi cu mintea lui. Deci, de ce e îngăduită devierea şi potrivnicul? Ca să se vadă încotro înclină liber­tatea duhului nostru şi de acea direcţie să aibă parte în veci. „lată, pus-am înaintea feţei voastre apa şi focul, viaţa şi moartea; spre care veţi întinde mâna, pe aceea veţi avea-o" (Isus Sirah 15,16-17; Deut. 30,16).

Numai între contrarii se desăvârşeşte iubirea.

Gândurile lui sarsailă îşi pierd puterea când sunt spuse, denunţate la preot. Mai greu este cu neajunsurile ereditare ţesute în fire. La obârşie şi acestea tot pe cel viclean îl au la rădăcină. Sunt neputinţe ereditare de care greu scapi, ba de unele din ele nu scapi. Exemplu: alcoolismul bunicilor, străbunicilor, se soldează în urmaşi cu un creier mai slab. Descendenţii acestora merg până la al treilea neam. Sfânta Scriptură pomeneşte şi de al patrulea neam..., de-al cin­cilea neam nu mai spune nimic, dovadă că s-a stins neamul acesta.

Orice lămurire luminată nu poate înlocui ce­lulele nervoase distruse de alcool. Sunt deci şi im­posibilităţi de luptă cu poverile ereditare. Pe îna­intaşi să-i iertăm şi cu asta îi ajutăm la judecată.

Pentru slava deşartă munciţi mult, mai mult ca pentru smerenie. Faceţi mai bine şi îmbună­tăţiţi locul cât puteţi mai mult dar nu pentru a fi laudă ci pentru a vă însemna sufletele voastre.

Cum puteţi să credeţi când primiţi slavă unii de la alţii şi slava care vine de la Dumne­zeu n-o căutaţi? „Nu puteţi sluji la doi domni" şi la cel cu slavă deşartă şi la cel cu slavă adevă­rată. Gândiţi-vă bine!

Cel mai bun semn că în noi nu există nici măcar un început de dragoste pentru Dumne­zeu este greutatea de a-I sluji lui Dumnezeu, când nu vrem să ne îndeplinim deloc datoriile noastre privitoare la El. Cineva i-a spus lui Avva Agaton: „Mi s-a dat poruncă, dar îndepli­nirea poruncii e legată de necazuri; vreau să în­deplinesc porunca, dar mi-e frică de necazuri". Bătrânul i-a răspuns: „Dacă ai fi avut dragoste, ai fi îndeplinit porunca şi ai fi biruit necazurile".

Să nu-mi spui că-L iubeşti pe Dumnezeu, acestea nu sunt decât simple cuvinte, arată dra­gostea cu fapta.

Nimic nu poate înlocui lipsa iubirii (de Dum­nezeu), dar iubirea înlocuieşte toate neajunsurile.

Iubeşte (pe Dumnezeu) şi vei proceda cu drep­tate în orice prilej. Acest principiu duhovnicesc te va învăţa cum să procedezi m toate împrejurările.

Nu va lumina candela fără untdelemn nici rugăciunea nu va lumina duhul fără iubire. Fu­mul de tămâie nu se va ridica fără foc, nici rugă­ciunea nu se va ridica la Dumnezeu fără dragos­te. Iubirea de Dumnezeu toate le întoarce în mijloace pentru mântuirea şi fericirea noastră.

Vrei să te faci sănătos? Al. Lascarov-Moldovanu

Fiind zi de praznic, Domnul Iisus s-a urcat la Ierusalim. Şi era acolo o scăldătoare, zisă Vitezda, având cinci foişoare, în care multă lume bolnavă aştepta. Căci un înger al Domnului se pogora când şi când şi tulbura apa, iar cel dintâi care se afunda după aceea, desăvârşită vindecare căpăta, de orice boală ar fi suferit.

Şi iată că acolo se afla un slăbănog care suferea de meteahna aceasta de treizeci şi opt ani.

Văzându-l Domnul, a mers la el şi l-a întrebat: „Vrei să te faci sănătos?"

Şi acela i-a răspuns, zicând: „N-am pe nimeni, Doamne, care să mă coboare în scăldătoare şi până să mă duc eu, se pogoară altul înaintea mea..."

Atunci Domnul Hristos i-a grăit: „Scoală-te. Ridică-ţi patul şi umblă!" Şi de îndată omul acela s-a făcut sănătos şi luându-şi patul, a umblat.

Iată, dragii mei, încă o minune săvârşită de Domnul nostru Iisus Hristos!

Câtă frumuseţe şi ce mare învăţătură cuprinde şi această vindecare a slăbănogului acestuia!

Căci, vedeţi, iubiţii mei fraţi, Domnul nostru n-a făcut, cumva, toate minunile ca să se laude pe Sine şi să sperie pe oameni cu puterea sa. Nicidecum! Tot ce-a săvârşit El, precum şi toate cuvintele Sale, au fost dăruite oamenilor ca să poarte, fiecare, o mare învăţătură şi să aibă un anumit rost pentru mântuirea sufletelor lor. Iar această lucrare măreaţă pornea, toată, din nesfârşita dragoste a Lui pentru bieţii oameni căzuţi în mrejele tuturor greşelilor şi tuturor păcatelor. Aşa şi cu acest slăbănog.

Dar mai înainte de a purcede la vindecarea lui, Domnul Hristos îi pune o grea întrebare: „Vrei tu să te faci sănătos?". Mare şi însemnată întrebare, dragii mei fraţi! Să poposim, aşadar, astăzi în dreptul ei, şi să tragem din ea învăţămintele cele de folos pentru sufletul nostru.

Întrebarea aceasta dovedeşte că Domnul Hristos nu vine cu de-a sila în sufletul nostru, că El nu ne poate fi de folos decât dacă noi înşine dorim să ne fie de folos. Învăţătura creştină, dragii mei, este o învăţătură care nu face asuprire nimănui. Fiecare din noi, slobod este a o primi sau a n-o primi.

De vrei să scapi de păcate, slobod eşti să primeşti pe Domnul Hristos şi Sfânta Lui învăţătură. De vrei să rămâi în noroiul tuturor păcatelor, precum porcul în trocul lui, iarăşi slobod eşti să nu primeşti pe Domnul Hristos şi Sfânta Lui învăţătură.

De aceea Domnul Hristos îl întreabă pe slăbănog: „Vrei să te faci sănătos?" De aceea El ne întreabă pe fiecare dintre noi, oamenii, cei care facem casă bună cu păcatul: „Vrei tu să te faci sănătos?"

Că, vedeţi, dragii mei, sunt mulţi care nu voiesc să fie sănătoşi. Iată, acela care săvârşeşte minciuna. El stă şi vrea să stea mai departe în noroiul minciunilor. La întrebarea pe care i-o pune cu necontenire Domnul Hristos prin glasul slugilor altarelor Lui: „Vrei să te faci sănătos, lăsând minciuna?", el răspunde: „Nu-mi trebuie, eu rămân în noroiul minciunesc, că aşa-mi place ..."

Iată pe acela care săvârşeşte zavistie şi bârfire. Necontenit Domnul Hristos îl întreabă de vrea să se vindece de această boală şi el îi răspunde: „Nu vreau, ci dragi îmi sunt acestea şi rămân cu ele..."

Şi tot aşa beţivul. O, dragii mei, aici mai cu osebire se aude glasul Domnului Hristos: „Vrei să te faci sănătos?" Şi, vai, câţi din cei care-l aud răspund cu ticăloasă nepăsare: „Aud glasul Tău, dar mult mai drag îmi este să stau la crâşmă, să-mi beau minţile şi punga şi pe urmă să mă lăfăiesc cu porcii în şanţurile drumurilor".

Tot aşa cel rău. Se aude glasul cel dulce şi temător: „Vrei tu, copil al Meu, să te vindeci de spurcata boală a răutăţii?" şi de câte ori capătă drept răspuns: „Nu vreau, nu vreau... Eu vreau să rămân în răutate... Să nu iubesc pe fratele meu, să-l pizmuiesc, să-i doresc răul, să nu-i întind mâna, să nu vorbesc cu el...".

Iată, dragii mei, ce rost mare au aceste cuvinte ale Mântuitorului nostru! Ele se duc către voia slobodă a noastră şi caută s-o deştepte din amorţeala în care o ţine mireasma cea otrăvitoare a păcatului.

Domnul vrea, prin această scormonitoare întrebare, să facă pe om să se ridice şi să răspundă: „Da, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, vreau, vreau cu tot dinadinsul să mă ridic din boala păcatului şi să mă fac sănătos în numele cel sfânt al Tău! Vreau, Doamne, să mă lepăd de minciună, de zavistie, de furtişag, de stricăciune, de lăcomie, de pofta de avuţie, de lauda de sine, de ponegrirea fratelui meu, de toată fărădelegea. Da, Doamne, vreau din toată puterea mea să mă fac sănătos!"

O, dragii mei, de vom zice aşa, de îndată, întocmai ca slăbănogul cel de treizeci şi opt ani slăbănog, ne vom ridica din patul slăbănogiei noastre şi vom umbla, preamărind pe Domnul.

Să nu lăsăm pe Domnul, fraţii mei, fără răspuns bun la cuvintele Lui, căci atunci osândiţi rămânem în veci de veci. Ci noi toţi, la vorbele Lui: „Vreţi să fiţi sănătoşi?" să răspundem: „Da, Doamne, vrem să fim sănătoşi!"

Al. Lascarov-Moldovanu

Copilul liber al lui Dumnezeu

"Adevarat va spun ca, daca nu va veti intoarce la Dumnezeu si nu va veti face ca niste copilasi, cu nici un chip nu veti intra in Imparatia cerurilor. " ( Matei 18:3 )

Imi amintesc din nou de ce am plecat din Romania.... Oriunde intorceam capul dadeam de oameni care-si schimbau priviri complice, de discutii cu subinteles, de perversitate si un soi de snobism care ma faceau sa-i privesc precum un copil care nu intelege lumea “maturilor” si nici nu-i pasa prea mult s-o inteleaga. La fel ii privesc si acum... “Sunteti uriti, ingrozitor de uriti!” striga Nichita Stanescu, iar eu n-am putut niciodata sa continui ca el: “lasati uritul sa vina la mine”...
Eu am plecat si sunt convinsa ca am facut bine... Cel mai bun lucru, cind te afli departe de Romania, e ca nu mai ai nesansa de-ai vedea pe toti acesti “maturi”. Lumea in Occident e mai simpla, mai putin pervertita si ticaloasa, poate fiindca peste ea n-a trecut comunismul si mai ales neo-comunismul.
Nu va imaginati cit de hidosi sunteti, voi cei ramasi in tara, priviti de afara!!! Meschinaria, susceptibilitatea, urmarirea permanenta a celuilalt, minciuna omniprezenta sunt doar citeva din tarele pe care le-ati adoptat si care au devenit natura voastra!
Nu, Regele n-ar putea face nimic! Principiile monarhiei, principii crestine, ar fi pentru voi doar niste naivitati, niste aiureli de care ati ride...cind, de fapt, de ris sunteti voi!!! Comunistii si securistii vechi si-au trimis odraslele prin tari straine, ca sa invete, iar progeniturile s-au intors cu diplome, dar nimic mai mult! Toate mizerile sufletului parintilor lor au fost transmise genetic, iar cocteilul dintre haznaua comunista si cunostintele occidentale formeaza un amestec de grandomanie si siguranta de sine care aduc a smecher de cartier cu scoala, a lichea parvenita lipsita de orice urma de valoare autentica, de caracter! Ii vad pe computer, in emisiuni televizate, pe unii dintre “jurnalistii” romani si/sau “oamenii politici” cum stau picior peste picior, rasturnati in cite un scaun sau fotoliu, plini ochii de impresii si ma apuca o greata absoluta!
Daca se mai intimpla sa gasesc o persoana de bun-simt, ea, ca sa nu fie insultata sau comentata de haita de “destepti”, se “adapteaza” individului si incearca un joc dublu, parca si mai trist...Acest joc dublu si aceasta intimidare pe care “desteptii” o exercita asupra omului-copil al lui Dumnezeu, ma lovea necontenit in tara si durerea intilnirii era totala.
Omul frumos se izbeste ca de un zid de oamenii acestia uriti! Scriam mai demult ca, daca se vrea iesirea din labirint, trebuie pur si simplu spart zid dupa zid si nu cautarea iesirea, fiindca labirintul caracatitei bolsevici-mafiota nu are iesire, are doar intrare!...Acum imi dau seama ca el nu e format din ziduri, ci din acesti oameni uriti care te imping cit colo la cea mai mica incercare de-a intra printre ei...si de-a deveni copilul liber al lui Dumnezeu!