Copilul liber al lui Dumnezeu

"Adevarat va spun ca, daca nu va veti intoarce la Dumnezeu si nu va veti face ca niste copilasi, cu nici un chip nu veti intra in Imparatia cerurilor. " ( Matei 18:3 )

Imi amintesc din nou de ce am plecat din Romania.... Oriunde intorceam capul dadeam de oameni care-si schimbau priviri complice, de discutii cu subinteles, de perversitate si un soi de snobism care ma faceau sa-i privesc precum un copil care nu intelege lumea “maturilor” si nici nu-i pasa prea mult s-o inteleaga. La fel ii privesc si acum... “Sunteti uriti, ingrozitor de uriti!” striga Nichita Stanescu, iar eu n-am putut niciodata sa continui ca el: “lasati uritul sa vina la mine”...
Eu am plecat si sunt convinsa ca am facut bine... Cel mai bun lucru, cind te afli departe de Romania, e ca nu mai ai nesansa de-ai vedea pe toti acesti “maturi”. Lumea in Occident e mai simpla, mai putin pervertita si ticaloasa, poate fiindca peste ea n-a trecut comunismul si mai ales neo-comunismul.
Nu va imaginati cit de hidosi sunteti, voi cei ramasi in tara, priviti de afara!!! Meschinaria, susceptibilitatea, urmarirea permanenta a celuilalt, minciuna omniprezenta sunt doar citeva din tarele pe care le-ati adoptat si care au devenit natura voastra!
Nu, Regele n-ar putea face nimic! Principiile monarhiei, principii crestine, ar fi pentru voi doar niste naivitati, niste aiureli de care ati ride...cind, de fapt, de ris sunteti voi!!! Comunistii si securistii vechi si-au trimis odraslele prin tari straine, ca sa invete, iar progeniturile s-au intors cu diplome, dar nimic mai mult! Toate mizerile sufletului parintilor lor au fost transmise genetic, iar cocteilul dintre haznaua comunista si cunostintele occidentale formeaza un amestec de grandomanie si siguranta de sine care aduc a smecher de cartier cu scoala, a lichea parvenita lipsita de orice urma de valoare autentica, de caracter! Ii vad pe computer, in emisiuni televizate, pe unii dintre “jurnalistii” romani si/sau “oamenii politici” cum stau picior peste picior, rasturnati in cite un scaun sau fotoliu, plini ochii de impresii si ma apuca o greata absoluta!
Daca se mai intimpla sa gasesc o persoana de bun-simt, ea, ca sa nu fie insultata sau comentata de haita de “destepti”, se “adapteaza” individului si incearca un joc dublu, parca si mai trist...Acest joc dublu si aceasta intimidare pe care “desteptii” o exercita asupra omului-copil al lui Dumnezeu, ma lovea necontenit in tara si durerea intilnirii era totala.
Omul frumos se izbeste ca de un zid de oamenii acestia uriti! Scriam mai demult ca, daca se vrea iesirea din labirint, trebuie pur si simplu spart zid dupa zid si nu cautarea iesirea, fiindca labirintul caracatitei bolsevici-mafiota nu are iesire, are doar intrare!...Acum imi dau seama ca el nu e format din ziduri, ci din acesti oameni uriti care te imping cit colo la cea mai mica incercare de-a intra printre ei...si de-a deveni copilul liber al lui Dumnezeu!