EGALITATEA – O IMENSA FATARNICIE

Se pare ca ieri am fost un fel de bomba cu efect intirziat. Ma intreba un prieten daca eu chiar cred ca nu toti suntem egali; omul puse o intrebare si eu intelesei ca e o afirmatie... Sorry.
Hai sa lamurim, din punctul meu de vedere si nu numai al meu, povestea asta cu egalitatea.
Gogorita cu egalitatea e o ipocrizie a intelectualitatii de stinga, poate cea mai ticaloasa fatarnicie a lor. De ce? Indivizii astia cu viziuni socialiste n-ar baga in casa lor (desi din prisma lor toti sunt egali) un om de conditie inferioara lor, nici sa-i tai in bucati. Se spune ca Marx ar fii vrut sa se insoare cu o muncitoare, o femeie balana si grasa. Auzind de dorinta-i, Engels ii raspunse: “La mine in casa insotit de asa ceva, nu intri!” Striga insa foarte tare de la tribuna cit de egali sunt ei cu toti ceilalti. Iubesc grozav unamitatea, insa nu iubesc o singura persoana din cadrul acestei “umanitati”. De ce? Pentru ca pentru socialisti omul e un concept, nu o persoana, adica e ceva ce nu exista concret. Si sigur ca, aceasta chestie-concept, neexistind in realitate in mod material, il poti considera cum vrei. De ce spunea el, Petre Tutea: “Cucoana, eu nu sunt om, eu sunt Petrica al Valericai din judetul...” El nu era un concept. El era o persoana. Conceptul poate fi egal cu un alt concept: conceptul de dezvoltare poate fi egal cu cel de miscare. Ele sunt diferentiate conceptual, dar pot fi egale ca valoare, ca importanta.
Spre exemplu, din punctul meu strict de vedere, conceptul de frumos este absolut egal cu cel de armonie. Frumosul fara armonie devenind urit! Estetica uritului, din propria mea perceptie, nu are sens. (poate de aceea nu-mi place poezia lui Arghezi, nu-mi place organic, in fine...)
Daca un concept poate fi egal valoric cu un altul, o persoana nu poate fi egala cu o alta!
Ba mai mult, pina si in Rai ingerii sunt pe ierarhi, cum am putea noi crede ca pe pamint oamenii sunt egali?
Exista o scara axiologica, adica valorica in afara careia nu poti, decit daca esti comunist sau imbecil, sa iesi.
Spre exemplu, daca un profesor universitar il intilneste, prin absurd, pe Nicolae Iorga, profesorul cu pricina nu va indrazni sa strige dupa Iorga: “Ce face, bai, nu mai tai si tu barba aia?” (decit in cazul in care “universitarul” e un activist de partid sau securist!) De ce? Pai, in afara faptului ca N. Iorga scrise asa, cam o biblioteca de carti, mai avea o particularitate: citea pe verticala cartile. In timpul in care tu rasfoiesti o carte, fila cu fila, el o si citea. Asa se face ca el a avut acces la niste carti rare expuse in muzeele importante ale lumii, citindu-le cum te-ai plimba tu cu degetul pe o foaie de sus in josul ei. Dan Puric spunea: “nu poti avea relatii “democratice” cu o valoare!”
Si e bine ca-i asa! Si asa ar trebui sa fie!

Uite, un alt exemplu, in Anglia titlul de “sir” se ofera de catre Camera Lorzilor, daca nu ma insel, o instanta unanim acceptata ca fiind capabila de-a oferi acest titlu de noblete.
Asadar, nu orice coate-goale si nici macar un doctor nu este “sir”; ca sa fii “sir” trebuie sa meriti! Nevasta lui “sir” e o “lady”. Deci, nu orice tanti e “lady”...
Hai sa luam un alt exemplu chiar mai aproape de noi: doctori sunt toti, dar unii sunt mai buni doctori decit altii, de aceea bunica-mea spune: “nu ma mai duc la cutare doctor ca e bisnitar si nici macar nu e un bun doctor!”
Iata ierarhia valorica!
Nu toate filmele sunt egal bune sau egal de neprivit. Nu toate femeile sunt egal frumoase sau egal urite.
Cine crede in egalitate? Cine vrea egalitatea? Omul aflat pe o pozitie inferioara valorii (o recunoaste sau nu, n-are importanta)! Eu nu tind sa cred ca fosta bucatareasa, azi femeie de afaceri ca are si ea un butic, ar fi egala mea, ea insa vrea sa creada acest lucru! Oana Pelea, o actrita draga mie, nu vrea sa fie egala cu mine, eu insa as vrea sa fiu egala ei!
Deci, ierarhia! Dureroasa, dar adevarata!
Fara acest sistem axiologic, scara valorica suntem pierduti!
Voi nu vedeti ca, pornind de la aceasta aberatie cu egalitatea, nimeni nu mai respecta pe nimeni; nimeni nu se mai poate stapini si controla pe sine insusi? Amintiti-va de vorbele grele spune inainte de alegeri despre Basescu. Era gunoiul al mai imputit. Si cine striga cel mai tare? Gunoiul si mai imputit! Scara valorica inversata, specifica astora, comunistilor.
Anii de scoala, educatia de acasa, talentul, faptele vietii, activitatiile pe care un om le are il diferentiaza valoric de un altul! Deci, el nu poate fi egal valoric decit cu el insusi!
Atentie, n-am spus: bani si pozitie sociala dobindita pe si prin bani! Asta-i stupiditatea si parvenitismul de tip occidental, in special american. De ce Dan Puric si-a intitulat cartea: “Cine suntem” si nu “Ce suntem”? Pentru ca, daca-l iau pe bancher si-l intreb: “Ce sunteti?” ala imi va raspunde ca bancher, dar daca-l intreb: “Cine sunteti?”, atunci “am acces la taina lui”, adica bancherul inceteaza de-a mai fi bancher si devine o persoana, o fiinta. In cazul, lui un porc.
In concluzie; nimeni nu poate fi egalul nimanui; omul, persoana poate fi egala DOAR cu ea insasi!
Comportamental, atitudinal trebuie sa fim egali, dar valoric nu se poate!
Nu se poate si punct.

PS. Ce inseamna comportamental egal? Pai eu trebuie, daca-mi respect valoarea, sa fiu egal politicoasa si cu femeia de face curat in cladire si cu seful meu. Ca dintr-un motiv oarecare eu cred ca, din punct de vedre valoric, femeia de serviciu e superioara sefului, asta-i treaba sufletului meu. Eu sunt egal amabila cu amindoi!...(exemplu intentionat inversat)
Asta asa, ca un criteriu absolut necesar omului civilizat. O adevarata conditie a omului civilizat, caruia nu-i lipseste valoarea.

DOMNUL

Citesc in cartea “Despre omul frumos” a lui Dan Puric urmatoarele: “Cristos a fost primul om cu adevarat frumos.” Si ma intreb de ce? De ce El si nu Iuda? Ca in definitiv, Iuda era un tip cultivat, priceput la bani si, in plus plin de intentii bune: chiar a crezut ca-l poate salva pe Cristos – tradindu-L! Ia sa vedem ce a facut el, Iuda: a vorbit in secret (soptitor) cu un “flacau”, unul spalat si respectat in Cetate, cum ca ar fi un lucru pozitiv daca “flacaul” si Cristos ar fi impreuna, ca amindoi sunt, nu-i asa, iudei si amindoi cred in acelasi Dumnezeu. Pentru aceasta fapta Iuda LUA niste bani, doar asa de politete, si chiar crezu sincer ca facu o treaba buna.
Ati citit voi undeva, chiar in biblia descrestinatilor: “Codul lui Da Vinci” sau altundeva cum ca Cristos ar fi soptit cuiva ceva la ureche? Nu! Ati citit in Bilblia crestina altceva: “Tot ce soptiti la ureche, va fi strigat de pe acoperisul caselor.” Mare atentie.
Ati aflat voi cum ca Cristos, inainte de-a-l invia pe Lazar, fratele Martei si al Mariei, le-ar fi spus acestora: “Fetelor, eu il inviu, dar voi sariti cu banu', ca nu-mi pierd timpul asa, degeaba”?
In fata Templului a spus El, Cristos (?): “Ce faceti, ba aci? Ia, daca nu vreti sa va rastorn sandramalele astea, jumatate din cistigul vostru, la baiatu'! Si repede, ca mi-a sarit mustarul!”
Pe pacatoasa o iarta, dar ii spune: “Du-te si nu mai pacatui”, ceea ce inseamna ca recunoste ca e pacatoasa. O numeste corect!
Ce intelegem din toate acestea? Cristos nu are secrete (nu e secretos, soptitor, clevetitor, intrigant), Cristos nu vrea bani (nu e afacerist, boschetar, pragmatic), ba dimpotriva, vindeca orbii, leprosii, etc, invie mortii, iarta pacatele – pe gratis! Cristos numeste corect pe toti: curvei, curva ii zice; pacatoasei, pacatoasa; afaceristilor, tilhari; carturarilor si fariseilor, fatarnici. Si o spune tare, in fata lor (nu e ipocrit, nu e nici macar diplomat).El e Domn!
Vorbeste egal, cu integritate si noblete, fara sa faca diferente de nici un fel!
Va imaginati marea aia de oameni ce se tinea dupa El? Urmarindu-L, auzindu-L (dar nu toti ascultindu-L), implorindu-L? Nicaieri n-am citit ca, ca efect al succesului si gloriei, Cristos s-a semetit, a devenit gonflat si ca urmare nu-i mai ajunge la nas nimeni, nici cu avionul.
Nimic din toate acestea nu veti gasi la Primul OM cu Adevarat Frumos!
Cristos a ramas, in orice situatie, vertical, egal cu sine si cu ceilalti. Cristos este, in ciuda puterii lui extraordinare, absolute, CINSTIT si milos, bun si blind! UN DOMN!
Nimic din ceea ce a facut Cristos nu dovedeste ca ar fi fost un smecher, un scuipa in urechi, un baiat de treaba, un tip ce ar putea avea un pret!
Iata motivul pentru care Cristos e Primul Om cu Desavirsire Frumos si nu Iuda sau un altul!

Acum, sigur ca, noi nu suntem Cristos si pe pamint nu putem sa devenim desavirsiti (ca perfect e si robotul), dar TREBUIE sa incercam si mai ales sa reusim a merge pe poteca aia mai bolovanoasa si mai strimta care singura duce care desavirsire. Altfel, traim noi, dar cam degeaba. Altfel, ne visam si speram noi c-am fi frumosi, dar batem catre Iuda: avem intentii bune, folosite rau; gindim corect (n-am zis cinstit!), dar mergem, alegem gresit!
Sa nu uitam ca alegerile, decizile pe care le facem sau le luam ne dezvaluie caracterul!
Parafrazind un vechi proverb romanesc: spune-mi ce drum in viata ai ales si-ti voi spune cine esti!

PS. De ce a ales Isus Cristos Domnul acest fel de-a fi pe pamint, ca exemplu pentru noi? Pentru ca doar ASTFEL putem deveni desavirsiti si meritam in adevar sa fim fiii lui Dumnezeu! Altminteri...
“Cine nu e cu Mine, e impotriva Mea; si cine nu aduna cu Mine, risipeste” (Luca 11:23)

OMUL URIT: UN SOBOLAN

In fiece zi sunt tot mai ingrozita si mai dezgustata de lumea din jur. Ne aflam intr-un proces halucinant, de-o perversitate cu atit mai mare cu cit e mai “soft” mai ascuns, mai “cu bune intentii”!
Nu cred ca exista, in afara tortionarilor si criminalilor, o alta specie mai repugnanta ca individul ce-si ascunde evidentele intentii ticaloase, rele, necrestine, in daratul “bunelor intentii”. Cind observ si aud “oameni” plini de bunavointa si intelegere, cu vocea molcoma de vulpe sau pisica, plini de sfaturi si ginduri “bune”, incep sa ma crispez: parca vad cum le creste par, coarne si gheare! Aceasta specie e din categoria omului urit al dragului meu Dan Puric si fireste ca e atotprezent si atotstapinitor! Dan Puric scria ca acum omul frumos nu mai e la moda, la moda e omul eficient. Da, eficient in a face rau, in a rani, a umili doar din invidie si rautate, doar din meschinarie si complex de inferioritate (vezi tiganul de iliescu si pe multi altii, bineinteles).
Omul urit il uraste din principiu si cu patima si nu pierde nici o ocazie de-a izbi in Omul Frumos. Ura aceasta e mai putin vizibila in timpul nostru decit a fost ea in plin comunism, dar parca e mai adinca prin lipsa torturii fizice, cea care le dadea bestilor satisfactia umilirii fatise, a batjocoririi Omului Frumos in mod absolut.
Nemernicii de azi zimbesc, se dau stiutori, iti dau sfaturi: nu stiu cum sa te faca sa suferi!...
Dispretul pe care-l nutresc pentru ei e mai puternic decit ura, dar nu e ura. E acelasi senzatie pe care orice om normal (unde o mai fi?) il are in prezenta unui sobolan. Fireste ca nu-l urasti, dar nu sti cum sa tipi si unde sa te urci din calea lui. Il doresti afara din casa ta, din viata ta!
E, dragilor, omul s-a transformat intr-un sobolan! El nu mai e doar urit, a devenit scirbos, scabros, infectios, graznic! Unde am putea sa ne retreagem pentru a micsora contactul cu el? Nicaieri! E omniprezent. Multi, din ce in ce mai multi sobolani, oameni mai deloc! Sa-mi spuna careva ce putem face? Sa omorim 90% din populatia fiecarei tari? Nici macar Hitlet n-a reusit sa-i stirpeasca pe evrei si tigani, ba dimpotriva!...

PEDEAPSA CAPITALA

Azi as vrea sa va spun opinia mea despre pedeapsa capitala.
Pornim de la ideea ca toti suntem OAMENI si va voi da, spre reflectie doua situatii:
1.va sparge un om casa, intra, va ia copilul sau iubita sau mama de git, ii pune pistolul in cap si va zice cu voce de tunet: “da-mi tot ce ai de pret, bijuterii, electronice, bani ca de nu, impusc pe asta!” si va arata cu dispret fiinta voastra draga sugrumata de bratul unui, nu-i asa, om. Tu ii dai tot sperind ca vei salva viata copilului sau mamei tale... Omul nostru le ia, si ca totul sa fie si mai “amuzant”, impusca victima, ride cu hohot de timpit, satisfacut foarte de fapta lui si pleaca. Tu ramii... singur! Foarte singur, doar cu umbra lui Dumnezeu alaturi de tine...
2. un alt om, ca sa se distreze si sa-si arate puterea ia pusca si, plimbindu-se prin padure, vede o caprioara frumoasa, curata si buna. Pune pusca la ochi si trage. Omoara caprioara! O omoara nu de foame, ci pentru placerea de-a fi, nu-i asa, om.
In primul exemplu “omul” ala, de omori un nevinovat, e poate prins si bagat in puscarie, poate, zic. In al doilea caz, “omului” ce ucise un suflet de animal (si n-am zis ca ucise un sarpe sau un crocodil scirbos, am zis o caprioara cu ochii umezi ai inocentei) ii se va ridica o statuie: “cel mai puternic vinator!”
As vrea sa intreb, tu continui sa-l numesti pe criminalul,din primul exemplu, pe bestia aia de distruse viata si sufletul, om? E indeajuns sa ai doar doua miini si doua picioare ca sa te numesti OM? Eu cred ca nu!
Prin urmare, acest om cazu din dreptul de-a fi OM, transformindu-se, el singur, intr-un animal, o bestie. Si, dupa cum vazuram, omul de omoara un animal e numit cu admiratie- vinator!
Iata ca nu suntem cu totii egal OAMENI si ca, prin propria lor dorinta, unii devin fiare. Si le place! Se cred smecheri! Sunt mindri!
Nimeni n-are nici o treaba cu vinatorul care ucide animale, dar devenim foarte umani, deci impresionabili, de bestia, animalul ce fu om, dar isi pierdu aceasta CALITATE ca urmare a actiunilor lui!...
Daca omul ce omoara o caprioara continua, fara probleme, sa fie om, atunci omul care catapeste un animal-om trebuie sa fie considerat- erou!
Acum, daca omul-animal omoara un alt om-animal, dragilor asta-i treaba lor!
In momentul in care omul ucide un nevinovat, devine animal si uciderea acestui animal devine o datorie crestina. De ce? Pentru ca acel om s-a transformat nu numai in animal, ci in demonul insusi si atunci lucrurile stau altfel: tu, crestin, trebuie sa blestemi demonul!
Omul-victima ucis fara mila si fara Dumnezeu sunt martirii poporului roman. OAMENII ucisi la Aiud, Gherla, Sighet, Pitesti si in alte inchisori comuniste. OMUL acesta sunt martirii din Piata Operei din Timisoara, din Bucurestiul lui decembrie 1989, de la Mineriada!
Cine a fost si inca este BESTIA? Va las pe voi sa-mi raspundeti...
PS. Caprioara sunt toate popoarele frumoase si “umilite de istorie,dar inaltate de Dumnezeu” (Dan Puric- “Cine suntem”).

Un vis

Vorbeam ieri cu o prietena ce s-a stabilit in Spania (si nu culege capsuni!) despre romanii plecati de acasa, despre emigratia romaneasca. Spusele ei imi aminti de realitatea Romaniei: “Ela, sa stii ca emigratia de azi nu mai e cea de acum 60-70 de ani! Acum se pleaca fie de foame, fie fug de pirnaie!” Pe scurt, poti tu Ela sa uiti de-a visa ca mai exista vreun Virgil Ierunca, Paul Goma, Mircea Eliade, ca sa-i citez pe cei mai cunoscuti! Oamenii acestia se exilara deoarece in Romania comunista nu-si puteau exprima liber si in siguranta nemuritorul suflet.
Dar eu? Eu de ce am plecat?
Din doua motive: unul e prea intim si nu-l voi dezvalui, dar al doilea... Dragilor, ma saturasem pina la greata de flacaii de acolo, ma scirbeau tupeul lor, nesimtirea lor, apucaturile lor si “viziunea” lor de-as trai viata: cum sa mintim, cum sa furam, cum sa parvenim! Ii priveam si le vedeam sufletul meschin, ticalos, oportunist. Si... si-am plecat. Am ajuns aci. Aci am dat peste niste parveniti complet ignoranti, de un pragmatism care-ti taie orice forma de respect. Oameni civilizati, dar fara suflet, adica descrestinati. Draguti pe dinafara, dar perfect goi pe dinauntru!
Atunci am inteles un adevar care m-a durut, m-a intristat: creatura numita om e peste tot aceeasi, in datele ei majore! Difera doar hainele, limba si comportamentul, ceea ce se vede, dar interior sunt absolut la fel! Scriam mai demult ca parvenitul, snobul a fost creat si s-a raspindit precum gripa peste tot in lume; o fi existat el si inaintea Regelui Soare, el si Curtea lui insa il ridicara la nivel de virtute. Ticalos lucru!
Oamenii de aci n-au nici habar de suflet, caracter (astea nu se vad atita timp cit tu spui “thank you” cu vocea de duminica constant si periodic, fie ca ai motiv, fie ca nu), ei judeca si apreciaza dupa bani: ai casa de sute de mii sau milioane de dolari, ai job de asta tehnic, ei il numesc- science degree-, asadar, ai din astea, esti om de succes, n-ai, ma rog, nu te jignim, dar stai tu frumos la rind!
Pai, cine mai vrea sa fie profesor in America daca avocatul e platit de 3-4 sau 5 ori mai mult, da' ce zic eu avocat(?), asistenta medicala, cu ale ei doua clase de scoala mai mult, dupa scrasnicul lor liceu, o priveste de sus pe biata profesoara. O societate construita gresit!
In Romania, chiar comunista, profesorul era un om respectat, nu mai vorbesc de scriitor si actor (de teatru, ca ala e adevarat!) erau adulati. Aci... umanistii, adica inainte-mergatorii societatii, elita ei- niste paria! Niste aia de cu profesia lor pot servi la restaurant ca waitress, si nu cu prea mare succes...
Carevasazica, nu nimeri eu chiar din lac in put, dar piscina asta nu-i curata! Dar chiar deloc!
Societatea perfecta? O utopie, bineinteles!
Omul frumos? O raritate pe cale de disparitie din lipsa de eficienta!
Va garantez ca Eminescu in America ar fi chiar mai singur decit a fost el in Romania, Petre Tutea, Corneliu Coposu? Aproape caraghiosi (ca si pentru leprele din tara!).
Ce e de facut?
De adaptat 100%, sa ma fereasca Dumnezeu!
De hulit 100%, ar fii nedrept!
Ce e de facut, atunci? Pai, e de facut un vis: sa transformam Romania, care nu adera si nu se adapteaza chiar la orice rahat, pe care altii il numesc, pentru ca pentru ei poate c-o fi, “inghetata de ciocolata”, intr-o tara in care valoarea spirituala,valoarea morala, adica valoarea crestina sa stea in fata, restul “valorilor” in ierarhie normala, ca in Rai!

PS. A nu se indrazni a se visa ca-i poate transforma cineva pe occidentali: astia sunt perfect asa cum sunt! Suficienta si stiinta le sunt cuvinte de ordine – Dumnezeul lor-, iar rutina si tehnologia le salveaza supravietuirea la nivel de zoologie!
Mai bine nici ca sa putea! Si, pe deasupra, ca sa fie totul inca si mai penibil, mai demonic, ei sunt teribil de mindri si de aroganti de neantul, de abisul in care-si tiriie zilele, cit mai multe de s-ar putea, in perfecta armonie cu nimicul. Printre job, taxe, ceva fantezii sexuale pe la serciviu, banca, benzina, aer conditionat, carti despre real murders, neaparat reale ca imaginatia lor nu-i duce mai departe de real, programe TV despre ce face si cum actioneaza politia in cazurile lor tot reale, fireste, vacantele la ocean,on the beach, ca vor sa se departeze cit ce pot de lumea lor (de care sunt insa atit de incintati!), ca sa sada ei acolo pe nisip sau in apa, aproape imbracati, nuzi insa la minte, dar mai ales la suflet, tot ca si la serviciu! Nu toti, asa cum 95% dintre ei...
(in paranteza fie spus, mai gasim si niscai”romani” care se adaptara perfect “societatii de consum”si o rupsera cu Romania si carora tot ce e romanesc fie nu-i intreseaza, fie le pute... nu vorbim despre ei, ca nu merita sa ne pierdem vremea!)